Thursday, November 4, 2010

Romanu SF a taranului roman

Capitolu 1
Gheorghe vre muiere bună partea I

Gheorghe vine de la coasă,obosit şi rupt de foame.Se pune la masă şi strigă:
"Mărie,mi fome.Ce-ai de mâncare?"
Mărie vine pe fugă.
"Cureti împlut(sarmale)."
Îi pune in blid.Gheorghe dă să mănânce.Mestecă de 2 ori şi-i spune:
"Mărie,nu-s bune.Ce-ai pus in ele?"
"Apoi ce să pun,bărbate.De tăte.Am pus orez,am pus carne,am pus tiperi,am pus poprică şi le-am învălit in varză.Şi unsoare de porc am pus.No."
"Da sare ai pus?"
"N-am pus,măi Deo.N-am pus.No iartă-mă amu.Ce să mă fac.Am şi io mult de lucru în grădină şi cum m-am grăbdit am uitat."
"Nu-i bai,tu muiere.Lasă,că-i bine.Da trebe făcut ceva.Cum să fac io să nu mai uiţi?"
Se gândi oleaca apoi îi spuse:
"Te trimăt la şcoală.Din toamnă.Te duci la şcoală cu tăţi coptii mnici şi înveţi să scrii,să socoteşti.Ca io am făcut.No.Şi de aia am ţinere de minte."
Zis si făcut.Mărie făcu clasele primare.Făcu şi generala.
Gheorghe întors de la fân:
"Muiere,ce ai de mâncare?
Mărie vine fuguţa:
"Apoi cureti împlut."
"Bine,muiere.Să vedem."
Îi pune in blid.
"Pune-mi numa două",zice Gheorghe.Că încă nu-s sigur că amu ştii să le faci."
"Ştiu,bărbate,ştiu.Cum să nu ştiu.Am şcoală amu."
Gheorghe bagă în gură.Mestecă de 2 ori.Şi zice:
"Muiere,iară nu-s bune.Iară n-ai pus ceva."
"Cum n-am pus,doamne păcatele mele,cum nu?"
"Sare ai pus?"
"Am pus.Am pus şi tiperi şi poprică şi orez şi unsoare de porc.Ce să mai pun,bărbate?"
"CARNE,tu mută tu!No trebe să te mai trimit la nişte şcoli.Te duci şi faci şcoala de făcut mâncare.Meri şi faci liceu acolo."
Zis şi făcut.
După alţi ani,Mărie era "mare" deja.Făcuse liceul şi nu se opri acolo.Merse mai departe.Avea diplomă de bucătar la o şcoală din Paris.Se întoarse acasă.
Gherghe lihnit de foame:
"Mărie,ce ai făcut de mâncare?"
"Oh,bărbate,ţi-am pregătit o specialitate franţuzească.Burjois a la creme de dussant de merde."
"Muiere,lasă limbile străine.Tu dă-mi de mâncare!"
Mărie îi pune in blid un soi de gomboţi cu sos.
Gheorghe ia unul,îl bagă în gură,mestecă de două ori.Pe urmă spune:
"Mărie,nu-mi place.Ce câcat mai îi şi aiesta."
"Vai dragă dar e ceva deosebit.Cum poţi să afirmi aşa ceva.E de o ..."
"Taci muiere că vorbeşti numa prostii.Dacă îţi spun că nu-i bun nu-i bun."
Şi Ghoerghe mânios ia un gombot şi i-l bagă pe gură.Mărie luată prin surprindere se îneacă.Se face albă ca varul şi cade jos.
Gheorghe se uită la ea,îşi pune mâinile în şold şi zice:
"Mă,nu mă prosteşti tu pă mine.Scoală sus.Scoală sus tu,auzi!Cu tine vorbesc."
Stă ce stă.Îşi dă el seama că ceva nu-i în regulă.Se lasă în jos în genunchi,ascultă să vadă dacă mai respiră.Apoi o zgâlţâie bine.Vede că nu se întâmplă nimic.O zgâlţâie mai tare.O ridică în fund şi îi trage una tare peste spate.Gombotu îi sare din gură.Mărie tot nu se trezeşte.Tot ca o cârpa e.O întinde pe jos şi îi spune:
"Muiere,ce-i cu tine?Nu mai ai grai?"Şi îi suflă în gură.Apoi îi apăsă pieptul.Vede că nu se întâmplă nimic.Nervos îi trage una-n piept şi inima Măriei începe să bată.
"Muiere,ce-mi faci tu muiere."se tânguie Gheorghe.
Mai incearcă o dată.Îi suflă în gură iară să aibă grai apoi o apasă iarăşi să iasă sunet din ea şi minune.Mărie se trezeşte.
"Tu Mări tu,am crezut că te-ai dus.Hui mamă ce m-ai băgat în spărieţi.No nu-i bai.Du-te şi gată-ţi ce ai de lucru.Hui.No.Mă duc să dau de mâncare la porci."
Mărie după traumatianta experienţă îşi ridică nasul în sus şi îi spuse:
"O doamnă ca mine nu mai lucrează in grădină.Ştii ceva.M-am săturat de tine.Nimic din ceea ce-ţi fac nu-ţi place.Divorţez.Mâine îmi contactez avocatul.Vei primi actele de divorţ în scurt timp."
"Bine muiere,du-te.Du-te învârtindu-te."
Şi aşa rămase Gheorghe singur...












Capitolu 2
Teoria lu Ion partea I

Ion,se sculă de dimineaţă,se spală pe obraz,dă la vacă,la cai,la porci.Pe urmă mere în casă,dă drumu la televizor şi vede un documentar pe Discovery despre chestii SF cu nave intergalactice,răpiri,extratereştri de ăştia răi.După ce stă un pic pe gânduri deschide ferestra şi îi strigă la Ileană:
"Muiere,am descifrat biblia."
"Bine,Ioane.Mă duc în grădină la plivit.Îmi spui desară."
Pă sară,Ion începu:
"
Am o veste bună păntru tăţi fanii Star Wars.
Star Wars e realitate.E mai real decât lumea în care trăim.Cavalerii Jedi există.
Şi n-o fost iei niciodată pă cale de dispariţie.
Ce mă face să afirm asemenea lucruri.Experienţele mele.
Dacă v-aş spune că în fiecare nopte mă sui la bordul propriei mele nave?E un X-Wing.Da nu vă holbaţi aşe.
Ce îi aşe de greu de priceput?
Dacă tătă informaţîia din Star Wars ar fi adevărată ce aţi zâce?Hmm?
Dacă noi ominii suntem orbi şi paleta nostră coloristică ar hi mult diminuată?
Dacă ne-ar lipsî nişte colori esenţiale fără de care totă realitatea nu ar putea fi vizibilă?
Vreţi să vă spun cum s-o-ntâmplat de nu mai videm tăt?
Păi îi simplu.La un moment dat în existenţa acestei planete o zinit(venit) o civilizaţîie de dark-ări(întunecaţi) care ni-o văzut pă noi mai naive şi şi-o făcut de cap cu noi.Cum?Ne-au modificat jenetic.Cum?
O venit iei frumos şi ne-o vrăjit.Da.Au nişte aparate ce emit unde pă anumite frecvenţe în aşe feli încât subiectu îi băgat în stare de hipnoză.Şi când eşti în stare de hipnoză poate să ţî să facă orice.Bun.
Dacă v-aş spune că armele respective sunt ca nişte pistole,vestitele arme psi sau psihotronice de care mai auzi pă la emisiuni tv.
Ok.Dacă ar ave arme de jenul iesta da la scară mult mai mare,ce-aţi zâce de tunuri cu care pot traje di pă orbita unei planete?
Bun.Deci au venit,au tras,ne-au adurnit şî pă urmă o putut să ne studieze(ca în filmele cu ufo-uri,extratereştri,deci există extratereştri răi).
După ce ne-o studiat bine,da mă refer bine de tăt.O fo research(termen englezesc,căutaţi în dicţionar) de sute de ani tereştri.Deci după ce o făcut asta ne-au găsit o slăbiciune.
Ochii.Şi-o dat sama că dacă nu videm destul de bine,adică nu să him ordi(orbi),cât să nu-i videm pă iei,ne pot controla,pot face ce doresc cu noi.Cum?Prin hipnoză.Aşe că după ce o exterminat tăţi ominii di pă planetă,da mă refer tăţi,o început iei să ne cloneze.
Nah,şi aşe s-o născut Adam şi Eva.Da,ăia doi din Biblie,ce vă mniraţi aşe,credeţi că Biblia e poveste?Di ce îi spune Sfânta Scriptură?
Păntru că e sfântă.Vine de la sfinţi.
Bun.Până aci îi bine.Deci Adam şi Eva s-o născut,goi,în "Grădina Edenului",adică într-un laborator ştiinţific pă o navă aflată pă Orbita Pământului.
Deci erau goi,în laborator.Nu ştiau nici să vorbeasca,deşi erau maturi,păntru că erau clone.Asta s-a şi vrut.Adam s-a uitat la Eva,Eva la Adam şi ce s-o hotărât dintr-odată.Să să iubească.Îi normal nu?Instinctul animalic de reproducere.
Deci o făcut-o ieştia doi.După ce o făcut-o o fo bai.Di ce?Păntru că Annunnaki(că aşe îi tema(chema) pă aieştia întunecaţi)nu s-o gândit la asta.Nu era în planu lor.Nu incă.Di ce?Păntru că întâi trăbuie să hie formataţi(da exact ca un hard disk) mental.
Iei avuseseră experienţe înainte.Chiar dacă nu fuseseră conştienţi pă tăt parcursul creşterii lor din stadiul de embrioni(erau sedaţi tăt timpul) aceste experienţe
le aveu în subconştient.Şî dacă le aveu acolo să puteu trezî într-o zî.Di ce?Păntru că subconştientul omului tăt timpul devine conştient şî la un moment dat îţi aduci aminte tăt.
Absolut tăt.Şi voi o să vă aduceţi aminte absolut tăt ce vi s-o întâmplat de fiecare dată când aţi durnit(dormit).
Deci gagii aveu o problemă majoră.Curăţaseră planeta de oameni.De alţii nu puteu face rost.Lor le trebuia sclavi că doră n-o să scotă iei aur şi alte metale preţiose din mine cu târnăcopu că doră erau "evoluaţi".La iei tătu să făce(şi încă să face) din buton.
Ok s-o gândit ce s-o gândit şi după îndelungi frământări ce-o făcut.
Ok.Iei erau goi,Adam şi Eva.
Oh,staţi aşe,n-am spus di ce era bai că ăştia doi o făcuseră.Păi dacă o făcut-o din ei s-ar naşte alţii care n-ar mai fi ca ei.Di ce n-ar mai fi ca ei?Vedeţi voi,
ADN-ul uman e intelijent.Are o formulă forte simplă şi forte eficace.El nu pote decât să evolueze,adică să devină mai complex.Nu poţi să faci din om maimuţă(apropo Darwin ave dreptate cu evoluţionizmu,nu în totalitate da ave).Bun.Ce să întâmplă când să naşte o nouă fiinţă.Să restructurează.Să restructurează,repet.Adică revine la forma iniţială dacă îl modifici.E o minune.Trebe să mă credeţi pă cuvânt aice.
Deci dacă ăştia doi o făceau din nou,şi erau şanse păntru că experieţa asta le-o rămas în subconştient,să duce tăt planu,ce mai.Sclavii îşi vedeau stăpânii şi să răsculau(vă sună cunoscut di pă undeva?).
Atunci o trecut la planul B.O lăsat lucrurile aşe cum îs şi o hotărât să-i lase pă planetă.Le-o resetat totuşi memoria.
Planul A era să-i fabrice pă tăţi în laborator,producţie pă bandă.Le era uşor să facă o fabrică,fabrică de sclavi.Când expirau fabricau alţî şi tăt aşe.
Planul B cum suna.Le dă drumul,îi supreveghează îndeaproape,îi învaţă să supravieţuiască,de înmulţît ştiau,superiori lor erau.Le arătau prin semne.
Încă nu exista o formă de comunicare între cele două rase.Când le-o arătat un feizăr(phaser) şi ce face vă daţi sama că s-o speriat aşe că s-o făcut ascultatori (şi ascultători o rămas şi astăzi lol).În timp s-o înmulţît,o învăţat să vorbească.
Ah,am uitat.Ce i-o invăţat annunnaki?Să fie tăcuţi.Nu doreau ca supuşii lor să fie pre comunicativi.Deci li s-o arătat,explicat că dacă scot vre-un sunet kaput.S-o zîs cu iei.
O mers o vreme.Adam şi Eva erau muţi.Muţi de-a binelea.
Într-o zî însă când Adam era la vânătore,vâna şi el o capră sălbatică,ceva,ce o văzut?Şi-o văzut tipul(chipul).Şi-o văzut tipu în apă.S-o dus repide după Eva să-i arate şi ei marea descoperire.Eva,când o văzut cât îi de frumosă,nu s-o mai putut abţine şi o început să gângurească(primele cuvinte).Gânguritu s-o transformat în cântat.Adam o tăt încercat să-i spună să tacă,da n-ave cum.Era mut.Aşe că nervos la culme o început să strije la ie.Încerca prin diferite sunete să-i explice că dacă continua(Eva era mai prostă,ştiţi cum îs fimeile) "stăpânii" o să-i omore.
Şi o apărut şi stăpânii.Fuseseră şi iei ocupaţi cu câte ceva.Mai mâncară,mai făcură un sex anal.Aşe.
Deci responsabilul cu cei doi subiecţi se intoarsă la datorie.Când văzu că ăştia doi vorbeu,vorbeu şi iei cum puteu,încă nu se conturaseră primele cuvinte,
să făcu alb ca varu.Era bai cu B mare.Ci-o să zîcă şefu.Îl mânca cu fulgi cu tăt.Deci îl mânca de-a binelea,erau(şi sunt)şi canibali.Numai carne mănâncă,n-are importanţă de care,numai să aiba sânje.Cu asta se hrănesc.Un fel de vampiri.
Deci respectivu înghiţî în sec.Panicat se plimbă de colo colo o ţâră.Aşe să agită iei.Ştiţi faza din Star Wars cu Darth Maul.Aşe şî ce să hotărâ?
Să-i anestezieze.Iarăşi.Să-i ducă iarăşi în laborator şi să le reseteze memoria.Iarăşi.
Zis şi făcut.
Erau la bordul navei.Îi resetă.Îi duse înapoi pă planetă.Adam şi Eva să sculară.Iarăşi le spuse să tacă că dacă nu îi prăjeşte.Le arătă iarăşi capra şi cum s-o omore.
A doua zi se repetă povestea.Adam dădu de apă.Iarăşi fugi după Eva.Eva iarăşi strigă.Totuşi ceva se schimbă.Eva vorbi mai cursiv ca data trecută pentru că işi accesă,
inconştient,experienţele pă care le trăise deja din subconştient.
Aşe că orice o făcut anuniki,Adam şi Eva tăt o vorbit.
Annunnaki o acceptat acest lucru şi i-o lăsat să trăiască.Asta o observat şi Adam şi Eva.Că deşi vorbiseră,stăpânii nu şi-o omorât sclavii păntru că fără ei
nu să pute.Lenea e cucoană mare.
Bun.Deci lucrurile s-o schimbat.Amu Annunnaki aveu sclavi vorbitori.
Adam şi Eva s-o înmulţît.O împânzît Pământu.Geneza începe să să scrie.
Când s-o strâns destui.Annunnaki o început să-i înveţe să mineze.Ei făceau găurile în stâncă acolo unde detectau metalele de care aveau nevoie şi
le dădeu la omini câte un târnăcop şi le spuneu să sape.Când dau de chestia galbenă o pun de-o parte.
Bun.Dar merge pre încet,mult pre încet păntru răbdarea lor.Aşe că trebuiau să aducă scule mai performante,escavatoare,drilere şi mai ştiu eu cu ce să
sapă în mine astăzi.Benzi rulante.Lifturi.Chestii mai "avansate".Aşe.O încercat ei să le explice ce şi cum da ominii erau pre tutuluci.Numa nu pricepeu
când trebuie să apese pă un buton,când pă altu,să tragă de manete.Na.Era pre complicat păntru ei.
Aşe că Annunnaki s-o confruntat păntru a nu ştiu câta oră cu o problemă.
Amu aveu nevoie de omeni mai deştepţi.
Da asta era o altă problemă.Că dacă deveneu deştepţi cine ştie cum ar fi evoluat lucrurile.Poate s-ar fi răsculat într-o zî.
Aşe că o riscat.Decât să muncim noi mai bine riscăm.
Şi uite aşe s-o născut Omul de Neanderthal,superior omului primitiv.
Cum?În laborator la Annunnaki.
O creat o nouă Evă.Atât aveu nevoie.Puneu un bărbat primitiv să să culce cu ea şi coptiii ce să năşteu aveu jene(gene) evoluate.V-am explicat cum e cu evoluţia.Nu există decât evoluţie.Involuţie nu să pote.
Aşe că să năşte o nouă rasă.Una superioră.
N-am spus ce modificări jenetice o făcut.Păi ce puteu face.Ei erau deştepţi,ăştia erau proşti.Aşe că din baza lor de date genetice o ales o anumita rasă
Inuaki,cu care...
"
"Ioane,io zîc că-i bugăt(destul) pă astăzi.Hai să merem la culcare."
"Că bine zîci muiere.No.Mai sunt zîle."
Şi să duseră la culcare.




Capitolu 3
Gheorghe vre muiere bună partea a II-a

Gheoghe singur pe prispă.Îngândurat.Ce să facă?Deodată îi vine o idee.Să mearga în oraş.A auzit el de internet şi de minunile lui.Şi el avea nevoie de o minune.
Că în sat la el altă muiere nu era numai babe că celelalte erau duse toate la cules de căpşuni în Spania şi alte ţări străine cu tot felul de îndeletniciri din astea ciudate.Auzi tu cules de căpşuni.Şi ce să faci cu căpşunii că nu ţin de foame.Dar mă rog.Cine ştie?Poate îs buni şi ei la ceva.Poate ca afrodisiac,să creasca potenţa la bărbaţi.Dar iarăşi ce folos că doară la ei în sat nu s-o auzit de bărbaţi la care să nu li se scoale.No.
Şi Gheorghe se hotărâ să meargă în oraş.El era din Rona de Jos,comună la 12 km de Sighetu Marmaţiei,cu oboceiuri străvechi care încă se păstreza,Doamne îţi mulţumim.
Aşa.Şi ajunge Gheorghe în Sighet.Caută un internet-cafe că aşa o auzit că se numeşte locul unde poţi naviga pe internet.N-o înţeles el cum vine asta că el ştia că numai bărcile navighează şi el apă nu vedea nicăieri.Ştia că curge Iza prin apropiere(ştiti cântecul cu vezi feciorii lui Bogdan?).No acuma ştiţi unde e Iza şi şi Sighetu.No.Şi Gheoghe se dă jos din autobuz.Ce să facă?Întreabă şi el un om de pe stradă că la ei aşa se face când nu ştii ceva.Întrebi că nu te muşcă
nimeni.Aşa.Şi vede el o fată aşa de vreo 14 ani,merge la ea şi o intreabă:
"Tu cocoa(fată),unde găsăsc io un interniet cafe?Că vreu şi io să navighez."
Fata speriată îngăimă:
"Vvvedddeţi stradda aia ce merge în jos.În capăt şi la dreapta.Mai întrebaţi când ajungeţi acolo."
Gheorghe:
"Mulţămesc,fata me.No să ai zî bună."
Fata:
"La revedere.Tootuşi nu înteleg un lucru(fata prinsese curaj;îi trecu frica).De ce mi-aţi spus că sunt fata dumneavoastră?"
"Păi tu cocoa,cum să-ţi explic io să inţeleji.Noi ţăranii,la noi tăţi suntem la fel.Aşe suntem unii cu alţî ca şi cum am fi o sîngură familie.Înţăleji tu acuma?"
"Da,cred că înţeleg."
"No.Zuua bună.Şi mersi de informaţiune."
"Nici o problemă.Mi-a făcut plăcere.Mulţumesc."
"De ce-mi multămneşti,fata me?"
"Păi,ştiţi.Eu n-am tată."
"No dară.Apăi nu hii tu supărată că Dumnezău îi mare şi bun şi a găsî unu şi păntru tine.No să ne auzîm cu bine."
"Cum?Vreţi să ne mai intâlnim?Mi-ar face plăcere."
"Bine,fata me.Ai un număr de telefon?"
"Am.Cum să n-am?Am mobil.Dumneavoastră aveţi?"
"N-am,fata me.Ce să fac cu el?Să dau după ciori când zin la mălai?"
"Nuuu.Să vorbiţi."
"Aaa.Aşe.No dapoi io pot vorbi şi fără el.La ce-mi trebe,că mi-o dat muma grai.No."
"Păi nu aşa.Ca să vorbeşti la distanţă."
"Ioi.Aşe zîci.No apoi io când vreu să grăiesc la distanţă io strâg.Da ştii cum strâg.Că mă aude şi Ion a lu Grigore a lu Paşca.Ştii?No strâg una aşe cât mă ţân plomânii şi să aude până sus pă deal.Şi Grigore iară îi tare în gură.Aşe tare strâgă că să aude până la mine.No."
"Ahaaa.Am înţeles.Şi când vreţi să vorbiţi cu cineva din altă localitate cum faceţi?"
"Apoi cu cine.Că nu cunosc pă nimeni.No."
"Aaa.Apoi noi cei de la oraş putem vorbi în toată ţara.Avem mobil.Şi când vrem să vorbim în altă ţară avem messenger.Intrăm pe chat şi vorbim.Asta e pe internet.
Ştiţi?"
"Ioi.No de aieste io n-am ştiut.Io îs ţăran prost cu tri clase.Atâta am făcut ca să ştiu să scriu şi să citesc şi să pot socoti.Mai încolo nu-mi trebe că doră nu
m-oi face doctori ori injineri.No ştii tu?"
"Da înţeleg.Să ştiţi că îmi place de dumneavoastră.Emanaţi aşa o ...nu ştiu cum să spun o ...căldură.Sufletească mă refer..."
"Îhî.No bine dragă io mă duc că nu-i vreme de stat.Sorele îi sus pă ceri şi io umblu teleleu.Cine să cosască la vaci şi cai.No mă duc.Să hie într-un ceas bun."
"Ce să fie?"
"Apăi no îi o expresie."
"Aaa.Bine.Nu vă mai reţin.La revedere.Să nu uitaţi de mine.V-am scris aici pe foaie numărul meu."
"Bine dragă.Pa."
"La revedereee."
Gheorghe coborâ pe stradă în jos cum îi spusese fata şi ajunse la intersecţie.O luă la dreapta.Merse vreo 10 metri si văzu un fel de prăvălie deasupra căreia scria "Adina's Internet Cafe".
"No aici tre să hie",zise Gheorghe frecându-şi palmele.
Intră înăuntru.Acolo văzu tot felul de tineri care stăteau cu ochii aţintiţi într-un televizor(din ăsta văzuse până acum).Da nu înţelegea un lucru.Ce tot făceau ăia acolo?Tot frecau o chestie de masă şi apăsau pe ceva.
Gheorghe se scărpină în cap.Nu înţelegea nimica.Parcă trebuia să navigheze.Se aştepta să-şi cumpere bilet de vapor de undeva.Se uită,se holbă,ba la unu,ba la altul.Toţi stăteau nemişcaţi.Zici că erau morţi.
Gheorghe ce să facă.Strigă la unu:
"Băă,scoală mă că-i amiaza mare.Nu durni."
Băiatul tresări.Ca trezit din somn se uită la Gheorghe şi îl întrebă:
"Ce vrei nene?Nu ţi-e bine.Du-te strigă afară.Nu vezi ce scrie pe afiş?Păstraţi liniştea."
Gheorghe se uită pe perete.Da.Aşa scria.No era bai.Nu putea întreba pă nimeni.Când crezu că gata apăru o domnişoară de vreo 20 de ani şi-l întrebă:
"Doriţi un calculator?"
"Ce-i acela?"întrebă Gheorghe.
"Păi ăsta la care se joacă copiii.Doriţi?"
"Apăi dacă ieşti aşe de bună,dă-mi şi mnie unu.Să văd şi io cum îi."
"Urmaţi-mă."
Intrară în sala de alături.Acolo erau mai multe mese libere.
"Unde doriţi să staţi?"întrebă tânăra.
"Apoi domnişorucă oi sta la jam,să-mi dăie sorele-n cap."
"Cum?"
"Apoi no,aşe-i expresia.Adică să te lumineze,no,ai priceput?"
"Aa.Bine domnule.Unde doriţi."
"Da io nu-s domn.Io-s ţăran de la ţară.Şi nu pricep de ce tăt zîci aşe de parcă am hi doi."
"Cum adică?"
"Apăi domnucă dragă când spui "doriţi" însamnă că suntem mai mulţi.No.Cum să-ţi explic io ţîie.Zî şi tu cum trebe."
"Tot nu înţeleg."
"No.Da tutulucă te-o făcut măta.Tuuu mută tu."Doriţi" să ne zîci când oi veni io şi cu Grigore.Ai înţăles?"
"Aa.Doriţi să vă tutuiesc.Dar la noi aşa se face la oraş.Suntem politicoşi."
"Aha.Şi politeţa asta la ce-i bună?"
"Apoi ştiţi cum e.Aşa trebuie.Aşa am fost învăţaţi.Aşa vorbeşti cu străinii.Aşa vorbeşti cu cei mai în vârstă pe care trebuie să-i respecţi.Bunele maniere.Ştiţi cum e."
"Aha.Şi?"
"Şi cum să vă spun eu.Noi orăşenii,când ne întălnim prima oară aşa obişnuim până ne cunoaştem mai bine."
"Aha.No apăi ce n-ai zâs aşe.Vrei să ne cunoaştem mai bine?Hai cu mine în Rona de Jos.Te ieu de muiere.Ştii să faci de mâncare?"
"Vai domnule dar nu sunteţi un pic prea tupeist?Nu ştiu nimic despre dumneavoastră.Cum puteţi să spuneţi aşa ceva?Ca să te căsătoreşti trebuie să petreci timp cu persoana respectivă,să vezi dacă ţi se potriveşte.Cum s-o iei aşa din senin?”
"Apăi la noi la ţară aşe să face.Io când am luat-o pă Marie a me,amu m-o părăsât săraca,no,io aşe am procedat.Stătem acasă pă scaun la umbră în faţa căsî mele,dohăniem
(fumam) o ţâglare,no,şi dintr-o dată ce văd.Trece Mărie pă uliţă şi când văd cum îi suflă vântu sugna(fusta) zâc.Ie îi.Mă duc la tatsu s-o cer de nevastă."
"Hmm.Bine domnule cred că am lungit-o destul.Sunt la muncă acum n-am timp de stat la taclale.Doriţi un calculator sau nu?"
"Bine tu moimă ce eşti.No dă-mi unu no.Da explică-mi.Vezi tu io nu ştiu cu ce să mânâncă drăcoveniile aieste."
"Of doamne.Mergeţi şi faceţi nişte cursuri de calculatoare atunci.Nu-mi pierd eu vremea cu dumneavoastră.Mai am şi alţi clienţi."
"Bine domnucă.Du-te-n trebdiţ.M-oi descurca io orecum."
"Vedeţi că dacă îl stricaţi îl plătiţi."
"Nu-ţi fă tu griji tu domnucă tu.Tu hii cuminte şi du-te fă-ţi lucru.No.M-oi descurca io."
Fata se duce în sala alăturată şi îl lasă pe Gheorghe singur cu calculatorul în faţă.
Gheorghe se uită bine,se mai scarpină o dată-n cap,după ce-şi ia jos clopul bineînţeles,şi-l pune la loc şi cum se uită el acolo pe ecran vede o chestie pe care scrie:"Shortcut to Internet Explorer".Gheoghe stă ce stă şi ce face?Pune degetul acolo.Apasă.Nu se întâmplă nimic.Mai apasă o dată.Văzuse că scrie ceva cu "internet" pe acolo şi se gândi că asta trebuie să fie.O fi cumpărând bilet de acolo.Nu-şi putea imagina cum dar încerca.Văzând că nu se întâmplă nimic se enervă şi înjură:
"Futui dumnezăi şi sori"şi dădu cu pumnu-n masă.Când dădu cu pumnu-n masă mouse-ul se mişcă.Când se mişcă mouse-ul se mişcă şi săgeata de pe ecran.Gheorghe se lumină.Era ceva cu magăoaia aia de pe masă pe care toţi o frecau.Luă mouse-ul în mână şi-l plimbă şi el ca ceilalţi.
"O fută-l dumnezău de cap că bun mni.No că m-am prins de jmecherie."Îl mişcă ce-l mişcă până se acomodă cu sensurile de mişcare şi pe urmă duse săgeata pe "Shortcut to Internet Explorer".O lăsă acolo.Luă mâna de pe mouse şi stătu.Aşteptă să vadă ce se întămplă.Stătu vreo 5 minute.Crezu că stă la rând la bilete.Totuşi era nedumerit că numa nu să găta coada.Toţi ceilalţi de la mese nu plecau.Stăteau şi ei şi stăteau de mult.Gheorghe era iarăşi în dilemă.Ce să facă?De întrebat chiar nu avea pe cine să întrebe.Că nu se putea.Era anunţul şi oricum nici unul nu dorea să fie deranjat.Fata ce lucra acolo era obraznică şi nu dorea să-l ajute.Şi cu asta nu-i era ceva în clar.Zicea că lucra dar Gheorghe văzu că numai sta.Bău o cafea,se uită la o revistă,mai vorbi la telefon,mai se uită pe geam.Nu înţelegea ce fel de muncă era asta ca el vedea ca nu făcea nimic decât să piardă vremea fără nici un rost.
Şi cum ziceam Gheorghe era iarăşi în dilemă.Stătu iarăşi ce stătu.Trecură deja vreo 20 de minute.Era cam ora 2 după masa şi el trebuia să se întoarcă acasă.Avea fân în grădină la uscat pe jos şi trebuia să-l strângă să-l facă căpiţe.No.Mai stătu 2 minute pe urmă se enervă rău de tot şi înjură iarăşi:
"Fută-ţi dumnezo capu muiere că de nu mă părăsăi io nu eram aici."
Fata de dincolo se sperie.Domnule,cum vă permiteţi aşa ceva?Aici este o instituţie publică.Nu aţi văzut mesajul?Nu aveţi voie să faceţi gălăgie şi nicidecum să înjuraţi.Trăim într-o societate evoluată.Unde vă credeţi?În pădure?"
Gheorghe supărat:
"Lasă-mă domnucă în pace.Că m-o părăsât muierea me şi
mi-s sângur.N-are cine să-mi facă de mâncare şi să-mi ţână de urât.Amu-s tare amărât.M-o lăsat.S-o dus în ţări străine c-o zâs că aici îi sărăcie şi că s-o săturat să lucre atâta.No.Şi am venit la intiernietu aiesta,bată-l vina să-mi găsăsc altă muiere.No.Şi amu nu ştiu ce să fac.Că nu mă descurc şi nime nu mă ajută."
Fata se înmuie când văzu ca omul suferă:
"Bine"spuse."Hai să vă arăt.”
Fata luă mouse-ul în mână şi dădu de două ori clic stânga rapid pe "Shortcut to Internet Explorer".
Gheorghe se lumină iarăşi:
"No asta o trebuit să fac.Domnişorucă,ţucu-ţi gura ta,că faină muiere ieşti.Îţi mulţămnesc.Şi amu?"
Fata dădu un clic sus pe eticheta lungă şi ce era scris acolo se făcu tot albastru.Începu să scrie "goo".Mai multe chestii ca o lista începură să apară în jos.Apăsă o dată pe săgeata ce arăta în jos.Se făcu acuma cu albastru prima chestie din listă pe care scria "http://www.google.ro/".Pe urmă apăsă butonul "enter".
"Puteţi să scrieţi şi direct acolo sus "http://www.google.ro/" şi să daţi "enter".
"Aha."
"Acuma aici în chestia asta unde pâlpâie dunga neagră puteţi să scrieţi ce doriţi să căutaţi.Spuneaţi că doriţi soţie.Atunci primul lucru scrieţi "matrimoniale"."
"Aha?!"
"Pe urmă puteţi scrie ce doriţi.Mă rog,v-aş sugera să scrieţi calităţile pe care doriţi să le aibe soţia dumneavoastră."
Gheorghe se uită ca viţelul la poarta nouă.Îşi dădu seama că altfel se procedează.Nu trebuia să ia nici un bilet.Nu trebuia să meargă nicăieri cu nici un vapor.Gheorghe era tot mai nedumerit dar o lăsă pe fată să continuie.
"Spuneţi-mi ce să scriu aici?"
"Apăi ce să scrii.Scriei că vreu s-o cunosc.S-o văd cum arată.Ca io când văd o fimeie io îmi dau sama numa după oti(ochi) de-i bună ori nu."
"Doamne dar cum faceţi asta?Aveţi ceva puteri paranormale?"
"Ce-s acele?"
"Ah nu vă uitaţi la televizor?Sunt tot felul de clarvăzători."
"Aha.Şi ăştia cum procedează?"
"Păi nu ştiu.Ei zic că văd nu ştiu ce aure în care pot citi şi viitorul si trecutul şi ce boli ai sau vei avea.Şi dacă vei fi fericit sau nu,dacă vei avea bani,noroc în dragoste."
"Aha.No nu ştiu.Io nu mă bag unde nu cunosc.De exemplu drăciia asta de pe masă io habar n-am cum funcţionează da-mi dau sama că nu-i bună la nimnica."
"Cum?Calculatoarele sunt foarte bune.Fără ele nu mai putem trăi.Atâtea lucruri depind de calculatoare.Se pot face atâtea lucruri.Posibilităţile sunt infinite."
"Aha.Ştie să facă de mâncare?Că dacă ştie io îl ieu acasă aşe cum ai zâs şi nopte bună.Nu-mi mai pterd vremea pă aicea că şi aşe îi târzâu şi fânu mă aşteată în grădină şi n-are cine-l face.Apropo,ştie să facă fân?"
"Nu.N-ai înţeles nimic.Calculatorul e mult mai complex.Nu se ocupă cu lucruri rudimentare ca şi cele pe care le-aţi menţionat.El ne ajută să gândim.Face operaţii complicate.Putem vedea poze cu el,putem vedea filme,putem asculta muzică.Oamenii de ştiinţă îl folosesc în toate domeniile.E prea complicat să vă explic."
"Aha.Io tăt zâc că nu-i bun de nimnica.IO m-am uitat la omenii ăştia şi de când stau aci nu fac nimnic.Stau şi dorm cu otii în sore cum ar zini.Ştii tu?No.Că văd că face lumnină.No la asta ar hi bun.Când mă duc în beci ştii ar hi bun în loc de lanternă ca văd că-i mai mare şi face lumnină mai multă no.Da tăt nu-i bun că cablu-i scurt şi iară să-l cari după tine şi înapoi.Numa de nu-ţi tragi un hir(fir),ştii,unu lung din casă de la priză şi îl duci în beci şi acolo îi leji o priză,ştii,şi îl baji acolo şi când îţi trebe să meri în beci numa îi dai drumu şi ai lumnină.Da iară nu-i bun.Că mai bine pui un bec,un bec bun de sută şi cred că face mai bine decât 10 de aieste.No,mă-nţăleji tu pă mine.No.Aşe."
"Nu nu nu.Lăsaţi.Hai să nu ne mai chinuim degeaba.Poate cine ştie cândva veţi dori să ştiţi mai multe şi veţi face şcoală.Puteţi să mergeţi la liceul de informatică unde vă învaţă totul despre calculatoare."
"Apoi domnişorucă dragă.Cam târzâu păntru mine.No.Lasă tu.Nu-ţi mai bate capu că bine a si.No.Amu îmi arăţi ce şi cum?"
"Aaa.Mă iertaţi.Ne-am luat cu vorba şi am uitat de ce aţi venit.Da.Deci spuneţi-mi calităţile pe care le doriţi să le aibă soţia dumneavoastră,eu le trec aici în fereastra de la Google.Dau un "enter" si gata.Bine?Dar problema e că nu mai pot.Mi-au venit alţi oameni şi trebuie să-i plasez la mese."
"No nu-i bai.Du-te-n trebdiţi.No,îi bine.Stai liniştită.Mă descurc io orecumva."
Fata se duse vizavi.Gheorghe era iarăşi în faţa calculatorului.Nu mai era supărat.Asta era important.Îi trecuse.Îşi spusese păsul fetei şi se eliberă.Acum putea să meargă mai departe,adică să-ţi găsească altă muiere.
Se uită puţin la fereastra cu Google pe urmă făcu ce-i spusese fata.În câmpul de la Google era scris deja matrimoniale.Ca să facă un search(căutare)trebuia să dea un "enter".Dar fata îi spusese să treacă şi calităţile viitoarei soţii.No pe asta dorea neapărat s-o vadă.Cum auzise cât de minunat e calculatorul,cât de indispensabil e,se gândi că o să-i fabrice o muiere.Asta trebuia să fie dacă e atât de important.
No.Gheorghe îşi frecă iarăşi mâinile.Scuipă în ele(a ştopti se spune în Rona) ca atunci când vrea să taie lemne cu securea sau când se apucă de cosit şi începu să scrie apăsând cu degetul arătător de la mâna dreaptă pe câte o tastă.
Tastând spunea pe litere cu voce tare:
"Bună,deşteaptă,harnică,gospodină."
Şi atât.Pentru el era de ajuns.Considera că frumuseţea vine de la natură,nu trebuia s-o ceară.După ce termină de scris astea dădu enter aşa cum îi spuse fata.Gheorghe se uită în jur.Aştepta să-i apară muierea.Avea o bucurie nemărginită în suflet.Abia aştepta s-o vadă s-o strângă-n braţe şi să-i spună cât de mult o iubeşte.Nu-l interesa cum va fi.Ştia că asta e soţia lui şi trebuia s-o iubească aşa cum este ea,aşa cum i-a dat-o Dumnezeu.Stătu ce stătu.Îşi dădu seama că fusese o păcăleală.Nu se intâmplase nimic.Chiar nimic.Se uită iarăşi pe ecran.Se apucă să citească.Nu prea înţelegea ce era acolo.Mesajele erau incomplete.Mai vedea şi chestii ciudate cu "http://www.matrimoniale.ro" şi altele.Astea erau cu verde.Totuşi 10 chestii erau scrise cu litere mai mari şi erau albastre.Se uită ce se uită.Şi se decise să meagă cu săgeata pe prima,prima scrisă cu albastru.Învăţase deja că din butonul din stânga al mouse-ului se făceau "minunile".Aşa că dădu clic.Când dădu clic ceva se intâmplă.Se schimbă fereastra.Îi apăru un sait(site) cu tot felul de poze acolo,nume,şi fiecare se lăuda cu ce are.Gheorghe începu să se încingă.Văzu femei.În sfârşit văzu femei.No.Pe care s-o aleagă?Asta era întrebarea.Se uită după chip.Nu erau pe gustul lui.Unele erau bătrâne,altele prea slabe,altele îşi arătau tot felul si nu-i plăceau femeile despuiate.Acuma nu că nu-i plăceau dar ştia de la mama lui că nu-i frumos să-ţi arăţi curul în public sau mai ştiu eu ce,ţâţele sau picioarele.Astea sunt lucruri intime.Le arăţi numai la bărbatul tău că pe urmă stârneşti pe alţii şi nu-i bine.No.Aşa că trebuia să aleagă.
Scrolă din mouse până jos.Gheorghe nu era prost.El avea inteligenţă nativă.Când vedea un lucru se prindea repede cum funcţionează.Numai să i se spună la ce e bun.Aşa că învârti de rotiţa din mijloc a mouse-lui înspre el şi el putu să vadă toate anunţurile de pe pagină.Văzând că aleasa lui nu e acolo iarăşi nu stiu ce să facă.Se mai uită puţin.Pe urmă se prinse că pe ziarul ăsta nu era nimic interesant.Deja făcu conexiunile în creierul lui cu altă experienţă din trecut când Mărie îi adusese un ziar din oraş,ziarul "Graiul Maramureşului".Îl răsfoi,nu găsi nimic interesant şi ajunse la sfârşitul lui unde găseşti "mica publicitate".Erau anunţuri cu ce cumpără şi ce vând oamenii.Unul vindea tractor şi l-ar fi interesat dar oricum n-avea bani să-l cumpere.Nah.Şi făcu conexiunea cu această informaţie din creierul său.Văzu că pagina respectivă de pe net seamănă cu un ziar.Ok.Nu se descurajă.Ziare sunt destule.Nu ştiu acuma cum să facă să schimbe ziarul.Să citească altul.Ăsta nu era bun.Se gândi ce se gândi.Da hotarâ să ia o pauza că deja îi lăcrimau ochii de la atâta holbat în monitor.Aşa că se duse în sala alăturată şi ceru domnişoarei un pahar cu apă.Domnişoara Stela.Aşa o chema,studentă la seral la ştiinţe economice.Aflase acum.Că ţăranul nostru e bun la vorbă.Scoate de la tine tot ce vrea.Dar nu cu forţa că n-are el asemenea intenţii.E prea smerit pentru aşa ceva.Îi curge credinţa în sânge,credinţă veche strămoşască,lăsată de străbunici,din timpurile în care nu exista atâta nebunie şi atâta alergătură după nimic.Eh.Acolo trebuie să ne întoarcem noi acuma.Că prea am luat-o razna.Aşa o luam noi,pe coclauri,noi,neamul românesc,să fie mai greu decât trebuie.Că aşa ne place.Da nu-i bai.Că-i frumos.E frumos sa fii cu Dumnezeu că ai pace,ai pace multă de tot.Şi când eşti cu Dumnezeu nu-ţi mai trebuie nimica.Aşa că ascultaţi-mă voi români,dacă sunteţi acolo.Ascultaţi-mă bine.Nu tot alergaţi încolo şi încoace fără să dobândiţi nimica.Uitaţi-vă acolo în inima voastră blândă şi bună că acolo,numai acolo îl veţi găsi pe Dumnezeu.Dar sa revenim:
"Apăi tu Stela tu,că deja se tutuiau,IO nu înţăleg cum puteţi voi sta aşe tătă zuua cu capu în măgăoaia asta aşe numa de dragu de a sta când îs atâtea de făcut.Amu înţăleg io că aicea ţi locul de muncă.Da când meri acasă ce faci?"
"Păi mănânc,mă dezbrac,îmi iau hainele de casă şi mă uit la televizor sau stau pe net."
"O bată-te cucu.Io nu înţăleg.Nu înţăleg,să nu hie cu supărare,da care-i folosu?"
"Nu ştiu.Te simţi bine.Cauţi ce-ţi place şi îţi umpli timpul.Eu sunt îndrăgostită de net.Acolo l-am cunoscut pe prietenul meu."
"No şi când vă luaţi?"
"Ah,bace.Lucrurile nu merg aşa repede aici la oraş.Întâi trebuie să-l cunosc."
"Cum?D-apoi nu v-aţi întâlnit încă?"
"Nu.Urmează.Ştii.El e din altă localitate.E din Bucureşti.Vreau să merg acolo.E capitala ţării."
"No de aieste io n-am mai auzât.Şi cum faci?"
"Ce?Să merg la Bucureşti?"
"Nu.Să vorbeşti cu el pă niet cum zâci tu."
"Oh.Păi există messenger.Poţi să-ţi faci mulţi prieteni acolo.Ai o listă.Şi le scrii mesaje.Poţi să le scrii şi la alţii din alte ţări.De exemplu ieri vorbeam cu unul din Statele Unite ale Americii."
"Da?Şi asta unde-i?"
"Păi peste ocean.Acolo mergi cu vaporul cum credeai dumneata."
"Da de unde ştii că nu ţ-am spus.Că mi-o fo ruşine.Că mi-i crede prost."
"Bace.Eşti primul ţăran în costum autentic care intră aici.Eu te-am luat peste picior.Am vrut să văd dacă chiar ştii să lucrezi pe calculator.Asta chiar că ar fi fost ştirea zilei.Aveam ce povesti prietenilor mei de pe net."
"Aha.No bine.Da tăt n-am înţeles cum te-ai prins că vreau să-mi ieu bilet ca să merg cu vaporu?"
"Păi te-am văzut cu banii în mână pregătiţi.Deci credeai că trebuie să cumperi ceva.Pe urmă aveai şapca în cap de marinar.Mă gândeam că vrei să mergi cu vaporul.
Aşa că te-am lăsat ca să mă pot distra."
"Îhî.No nu-i bai.Da ştii ceva tu muieriuşcă.Să-ţi hie ruşine că-ţi baţi joc de oameni mai în vârstă ca tine şi mai neştiutori.Auzi,ştii ceva,nici un om de pă pământu aiesta mare nu s-o născut învăţat.Când o venit aice prima oară
o trebuit să o ieie de la început.Aşe că nu mă lua tu de sus cu şcolile tale.Că io,aşe prost cum mă vezi am experienţă de viaţă mai multă ca tine,care te-ai născut cu nasu il pula acela de calculatori care aşe cum ţ-am demonstrat nu-i bun la nimnica.No."
"Bine bace.N-o lua aşa de în serios.Eu n-am vrut să fac nici un rău."
"Apoi stii ce?L-ai făcut.Că doare.Uite aice,şi îi arătă plexul solar,locul de bifurcaţie al pieptului.No.Şi tăt tu ieşti aia prostă că asta nu-i şapcă de marinari.Îi clopu mneu.Vezi dacă nu ieşîţi din casă.Nu mai vizitaţi şi împrejurimile.Nu mai videţi alte sate,oraşe.N-ai mai văzut clop în viaţa ta.Vezi tu clopu iesta,are 70 de ani şi tăt clop îi.Îl am de la tata care îl are de la bunicu-mnio.No.Vezi ce insamnă valore?Şi vezi ce însamnă să preţuieşti?No."
"Bace eu îmi fac datoria.Nu intră în atribuţiunile mele să consolez oameni sau să-i ajut în vre-un fel.Sunt aici să fac 2 bani.Atât.Să pot să-mi plătesc chiria şi gazul şi curentul şi televiziunea prin cablu şi telefonul şi internetul.Şi mai trebuie să-mi ajungă şi de mâncare şi dacă se poate să-mi mai iau o încălţăminte sau ceva de îmbrăcat.Aşa că nu mă lua cu tradiţia ta că nu face 2 bani."
Se făcu tăcere pentru un timp.Gheorghe se uită pe perete la semnul pe care scria:
"Păstraţi liniştea!"Mai stătu puţin.Se uită la ea.
"Şi zîi cum mai îi cu internietu aista?"
"Lasă-mă,bace,în pace.Că mă bagi în mormânt cu toate prostiile tale."
"Apăi drăguţă io când te-am văzut prima oră am crezut că eşti deja acolo.Că eşti aşe palidă la faţă cum nu ieşi tu să te vad sfântu sore şi pă lânga asta te-ai şi feştit
(vopsit) cu negru pă la oti să creadă lumea.




Capitolu 4
Mărie îşi ie alt bărbat – partea I

Aşe că Mărie se duse în străinătăţuri.Dar ce putea face acolo?Să evolueze poate...
Era în amiaza mare.Mărie lucra la un patron în Spania.Şi patronul era orb.Da.Un patron orb.Avea moştenire de la părinţi.Moştenise afacerea tatălui său.Avea un restaurant de lux.Mărie lucra ca şi servitoare.Servea oamenii la masă.Un fel de ospătăriţă.Interesant nu?De obicei bărbaţii servesc.
Acuma nu întotdeauna.No.Şi la Mărie îi plăcea.Nu îi plăcea că servea.Îi plăcea că primea bani mulţi.2000 de euro pe lună.Pentru ea era o avere.Dar cum ajunse ea acolo?Printr-o cunoştinţă.Cum altfel?Cu pile cum ar veni.De la o vecină care era prietenă cu alta care mai lucrase acolo şi auzise că patronul căuta.Da.Ea luase locul respectivei.Oricum era calificată.Avea şcoli înalte în arta culinară.Dar ce folos?Ea era ospătăriţă.I-ar fi plăcut mai mult la bucătărie dar era mulţumită şi aşa.
Aşa că nu avea nimic de comentat.Îşi continuă munca zi de zi.Încă nu ştia ce va face cu banii dar ea muncea.Îi strângea la ciorap.Chiar îi strângea că în bănci nu avea încredere.Se ivise totuşi o problemă.De la un timp ciorapii se prea umpleră aşa că trebuia să facă ceva.Ce să facă?Auzise de seife.Da.Asta făcu.Îşi cumpără un seif.Îl luă pe cel mai sigur pe care îl găsi.Bun.Deci Mărie avea seif.Ea locuia intr-un apartament amărât de la marginea oraşului.Acolo chiriile erau mai ieftine.
Bun.Vedea ea că nu-i fericită.Strânsese vreo 20000 de euro dar tot nu era fericită.O auzit ea că dacă ai bani eşti fericit.Da o mai auzit că poate să-şi ia şi ce vrea pe ei.No deci i s-o aprins beculeţul.În sfârşit.No.O strâns amu atâţia bani.Amu trebuia să-i strâce.Dar pe ce?O văzut ea că femeile umblă tăte gătate(elegante).Că au tăt felu de ţoale pă ele,că merg la coafor să-şi facă părul,că se rujează,că-şi pun silicoane,
no,ca să arate mai bine.Ea se uită în oglindă şi se văzu frumoasă dar poate se înşela sau poate că s-ar fi putut face mai frumoasă.No.Asta era de încercat.Şi le făcu pe toate astea.Şi într-adevăr se uită în oglindă şi se văzu schimbată.Nu mai era ea.Bun.Se simţi bine o vreme.Pe urmă se plictisi.Se plictisi de haine şi alte chestii de astea femeieşti.No.Poate că nu asta era fericirea de care auzise.Mai văzu că oamenii umblă cu telefoane mobile la ei.Îşi luă şi ea unul.Îşi luă unul din ăla performant,cu cameră de luat vederi şi tot felul,mp3 player şi mai ştiu eu ce mai au aieste.Dar nu avea cu cine să vorbească.Aşa că mergea pe stradă ca toată lumea cu el la ureche.Nu înţelegea de ce umblă oamenii cu ele la ureche.Pe urmă a văzut că şi grăiesc la ele.A început şi ea.La început nu ştia ce.Apoi a început să-şi imagineze cum ar vorbi cu Gheorghe.Şi bătea ea aşa din gură toată ziua.Ca şi cum ar grăi cu el.De la un timp se sătură.Se sătură să vorbească singură aşa că se hotărâ să vorbească cu cineva.Dacă nu-l avea pe Gheorghe îi trebuia un alt bărbat.Şi se hotărâ să-şi găsească unul.Doară îi plină lumea de bărbaţi.Nu era Gheorghe singurul bărbat din lume.No zis şi făcut.Da cum să-l găsească?Nu cunoştea limba.Lucra la patron da când trebuia să vorbească cu el avea translator pe o altă femeie,tot româncă,care lucra acolo.No.O întrebă pe asta că ea era mai demult în Spania cum să-şi găsească om.Şi ea îi spuse că trebe să navigheze pă net.Deci îi trebuia internet.Ca să navigheze pe internet îi trebuia calculator.Şi uite aşa Mărie îşi luă calculator...











Capitolu 5
Teoria lu Ion partea a II-a

Vineri dimineaţa Ion se sculă iară devreme.Dădu drumu la televizor şi puse iarăşi pe Discovery Channel.Nimeri  iar  un documentar cu ozn-uri,răpiri şi alte dintr-astea.Se uită ce se uită.Pe urma făcu acelaşi lucru,strigă după Ileana pe fereastră:
“Tu.Iară am inspiraţiune.Iară mi s-o făcut conexiunile.”
“Bine,Ioane.Desară că amu-i de lucru.”
Pe seara Ion începe:

No şi cum v-am mai spus Anuniki ăştia o conceput o nouă rasă.Că le trăbuie sclavi mai intelijenţi,no.De tura asta n-o mai exterminat pă tăţi omini.I-o lăsat că s-o gândit că şi ăştia veti(vechi) or hi buni la oriceva.Aşe şi deci noua Evă face coptii pă bandă rulantă.Tăt o făcut.Cred că o făcut vreo 20.Din ăştia numa 11 o fost fete.Din aste 11 o ieşit iară vreo 100 de femei şi tăt aşe.No.La un moment dat deja aveu vreo câteva mii de sclavi din ăştia mai dotaţi.Da.Erau fericiţi.
Lucrurile începeu să intre pă făgaşu lor normal,adică cum o vrut ei de la început.Da.Şi pă ăştia noi o început să-i înveţe să folosască tăt felu de instromente de forat că doră pă iei numa auru îi interesa.Mai le trebe şi o ţâr de platină şi arjint şi cupru.Da cam atât.Aur.Numa asta visează.Di ce?Că la navele lor trebe aur mult.No.Şi mai au iei o treabă urjentă pă planeta de unde o zinit(venit) da nu pominim încă de asta.No.
Aşe.Şi sclavii le erau harnici.Scoteu aur.Ei îl colectau din grămadă şi îl teleportau sus în nava lor mamă.Da au o navă mare de tăt.Îi zâc madărşip(mothership) sau nava mamă.Aşe.Şi la asta îi trebe aur păntru propulsore că de nu stă în loc.No da amu nu ştiu de-ţi fi pregătiţi păntru ce voi zâce.De vă zâc că nava asta mare îi Luna di pă cer,hî?Cum ar suna asta?Luna nu-i satelit.Adică nu-i satelit natural.Îi o navă aşe cum îi dietstaru(deathstar,steaua morţii) în Războiu Stielelor.No.Deci Luna îi o navă mare.Bine da nu arată a navă.Păi nu arată a navă păntru că să camuflează no,vă daţi sama voi?Îi mai tare ca dietstaru din Star Vors.No.V-aţi hi putut voi gândi la aşe ceva?Şi cum să camufleză?Păi are şilduri(scuturi energetice),no şi şildurile aieste au capacitatea de a arăta cum vreu ei.Adică dacă vreu ei să arate nava ca un bostan,arată ca un bostan.Dacă vreu o lebeniţă,arată ca o lebeniţă no.Da trebe sa hie orice rotund,un artex de fotbal,minje de baschet,no,folosâţâvă imajinaţiunea.No.Şi cu ocazia asta am elucidat şi treaba cu faţa nevăzută a Lunii.Ştiţi că Luna are o faţă nevăzută.Dacă vă uitaţi în fiecare nopte la Lună o să videţi că-i tăt aceieşi poză.Nu să schimbă.No.Şi pă ceielaltă faţă a lunii,unde nime nu ştie ce îi îs Anuniki ieştia,acolo au imperiu.No.Da amu îţi zâce da cum îi cu pozăle ce s-o făcut pă Lună.Cum îi cu Neil Armstrong care o zâs:”Un pas mic pentru mine.Un pas mare pentru omenire.”?Păi io zâc că pasu lui o fo într-adevăr mnic.Forte mnic chiar.No.Că numa o sărit jos di pă o scară.Atât.Acţiunea n-o avut loc pă Lună.O fo într-un studio diacela no de filmare.Aşe.Şi deci omu n-o fo iel pă nici o Lună.Americanii numa o făcut show ca de obicei.Celelalte popore di ce n-o fost pă Lună?Crede-ţi că americanii îs mai breji ca ruşii?Nici vorbă.O văzut că nu-i pot întrece pă ruşi nici cum şi atunci o minţât,o inventat o poveste.No.C-am zâs-o şi pă asta.No.Da să nu deviem de la subiect.Hai să continuăm…

“Ioane,hai că-i târzâu,zice Ileană.Şi mâine îi o zî.No hai la culcare că mâni tra mere la fân de dimineaţă bună.”








Capitolu 6
Gheorghe vre muiere bună partea a III-a

Gheorghe şi Stela la internet cafe.
Stela:
“Bade,iartă-mă că-s rea.Ce să mă fac.Aşa m-o făcut mama mea.Eu încă nu ştiu de unde ai apărut dar de când vorbesc cu dumneata viaţa mea s-a schimbat.Nu ştiu cum faci dar pe mine mă schimbi.Nu mai sunt cea care am fost.Uite,vorbesc cu tine.Am renunţat la politeţuri.Sunt respectuoasă,imi pasă de oameni şi nu mai simt tristeţea,durerea aceea din piept care ma sfâşia.Numai nu puteam plânge.Dar acum pot.Uită-te la mine cum plâng.Ca un copil mic.Doamne,îţi mulţumesc că l-ai scos în calea mea pe acest om,că uite ce mi se întâmplă.Plâg şi râd în acelaşi timp.Da uite cum îmi răsare soarele.Doamne,Mare eşti.Că de când mă tot duc dumineca la biserică şi aprind lumânări şi mă închin cum m-o învăţat mama mea şi nimic nu se întâmplă.Şi apari tu şi apare şi soarele în viaţa mea.Că până acum am fugit de el.Bade,îţi mulţumesc.
Sincer.Ne trebuie mai mulţi oameni ca tine în ţara asta.”
Gheorghe se uită la ea,se scarpină în cap.O mai studie dintr-o parte şi din alta.Pe urma spuse:
“Tu coconă(fata)tu,io mi-s IO.No.Aşe îs.Io fac cum ştiu.No.Şi cum ştiu îi bine.Da io zâc să trecem peste sentimentalismele ieste şi să mă ajuţi tu să-mi găsăsc muiere.Că de nu iară mi-s sângur.Şi-apoi pă tine nu te pot lua că eşti pe tânără păntru mine şi neştiutore,no.Aşe.Da.”
“Păi bade,ce cauţi dumneta nu cred că găseşti pe internet.La cât eşti dumneata de înţelept eu zic că ar trebui să aştepţi.Să mai aştepţi.Cine ştie ce se mai poate întâmpla.”
“Bine tu fătucă tu,da mnie cine să-mi facă de mâncare?”
“Păi mănâncă la cantină,undeva.”
“Ieste cantină?”
“Da,este.Uite îţi scriu pe o hârtie adresa.Şi eu mănânc acolo.Că nu ştiu să gătesc.Şi mâncarea e ieftină şi bună.”
“O ţucu-te tata pă tine,că bună fată ieşti.Mi-ai rezolvat problema.No atunci nu-i de stat.Da cantina asta o pot lua cu mine acasă?”
“Nu poţi,bade.Dar poţi să vii să mănânci o dată pe zi să mănânci o mâncare caldă.Faci naveta.Unde spuneai că stai?”
“În Rona de Jos.Îs 12 km până aci.Da dacă vin pă ştrec(drum de ţară din pământ)atunci îi mult mai scurt.Aş pute veni cu bicicleta că-i mai scurt.No aşe oi face.No mulţămnesc fata me.La bună vedere.”
“La revedere,bade.La revedere.Să mai vii să mă vezi.”
Şi Gheorghe se întoarse acasă.Era obosit de atâta drum.Se oprise pe la crâşmă să-şi mai înece amarul.Îi era dor de Mărie.Da trase două pahare de pălincă şi acum era mai bine.
Îşi făcuse treburile casei.Apoi se duse la Ion.Aşa se adunau ei.Seara era şezătoare.Adică şedeau şi povesteau.Erau mai mulţi acolo din sat.Şi Ion le împărtăşea ultimele lui descoperiri ştiinţifice.No.
“Mai Deo(Gheo,prescurtarea de la Gheorghe),no ce ai isprădit,zise Ion când Gheorghe apăru la poartă.”
“Apăi ce să fac?Nimnic.No.Că muiere nu găsăşti pă internetu acela aşe mi-o zâs fătuca acee,no.”
“Bine mă şi tu.Te iei după o puştană diaiasta.No.Ţi-am zâs să vezi pă aieste de matremoniale.”
“Apăi am văzut.Şi nici una nu era cum să-mi placă mnie.No.”
“Aşee deci.No îi bine.Am crezut că n-ai încercat.No.Bun.Hai să vă mai povestesc cu Anuniki aieştia.No.Tătă lumea o zinit?Bine.Să începem:
Bine.Şi aşe era cu Luna.Da asta nu-i aşe de important.Faza e că cine să uită pe mult la ea să hipnotizează.No.Şi uită de el.Deci mă să nu vă prind care cumva că vă holbaţi la Lună ca viţălu la porta nouă.AŢI AUZÂT?No.Că-i periculos.Mai ales când îi luna plină.Atunci îi cel mai rău.No.Că radiaţîile ce le emite îţi afectează creieru.No.Şi nu-i bine.Că te bolunzăşti de cap.O iei razna.Aşe.No şi cam aşe cu luna asta.Da să continui cu evoluţia rasei omeneşti.No.Şi ominii erau sclavi la Anuniki aieştia.Tăte le mereu bine.Extrăgeu aur din mai multe locuri di pă planetă ca să nu păţască ca într-un alt loc(câmpul de asteroizi din sistemul nostru solar a fost cândva o planetă).V-am povestit de asta?Io cred că da.No bun.Şi era bine păntru ei da nu era tare bine pantru omini ca trăieu în frică.Tăt timpu să temeu să nu hie omorâţi şi de acee nu cârteu nimnica.Munceau pă rupte.Da amu erau mulţi.
Ajunsese populaţia planetei la vreo câteva milione de omini,no.Şi asta nu le tare plăce la anuniki.Că dacă să făceu pe mulţi apăi iară cine ştie ce să mai pute întâmpla.Aşe că o încercat sa-i facă să nu să mai înmulţască.Adică nu mai mult.Că atâta le era destul.No şi atunci le-o zâs să nu mai facă prunci altu.Numa când or zâce ei.Mă da asta nu i-o oprit.Ei o continuat.Ştiţi cum îi instinctu de reproducere.Nu-l poţi ţâne în frâu cum fac ieştia di pă la mănăstiri şi apoi o ieu razna şi şi-o bagă în cur unu la altu.Că amu no,ce să să facă şi ei.Aşe că ominii o continuat să să înmulţască.Când o văzut anuniki că n-au ce face i-o lăsat.O trecut la alte măsuri mai drastice.O început să le otrăvească apele.Ominii o mers mai departe.Tăt s-o înmulţât.Ştiţi cum îi.Dacă nu ştii că apa îi otrăvită poţi să bei câtă vrei că nu mori.Că întâi tre să ştii că-i otrăvită.Că de nu ştii păntru tine îi tăt apă aşe cum ai mai băut.No.Şi deci ominii o continuat să să înmulţască.Anuniki o început să să îngrijoreze.Ce s-a întâmpla când or hi miliarde?Bună întrebare.Ce a hi?No.Ce a hi mâni?No.Ce?Că numa noi de om face orice.No.Că de acee vă adun io aci.Că trebe orice de făcut.No.Ar trebui să facem un tun cu neutron şi să tragem cu el în lună şi am rezolva problema.”
“Mă Ion,io cred că tu vorbeşti bolunzănii,no,zâse Gheorghe.Io trebe să-mi aduc muierea înapoi din străinătăţuri şi ţâie îţi arde de împuşcat extratereştrii din lună.”
“Mă Gheorghe,mă,dacă îţi spun că-i adevărat.No.”
“Ce treabă am io?Cu ce mă ajută pă mine că-i omor?Viaţa me rămâne tăt la fel.”
“Mă,tu nu înţălegi mă că ominii de la oraş îs hipnotizaţi.Îs sclavi.Noi sântem liberi ca pasărea cerului.Iei nu.Trebe să-i ajutăm.Trebe.Noi sântem speranţa planetei că vezi tu.Am ajuns pă cale de dispariţie.Ăştia vor să ne extermine cu orice preţ.No.Satele nu mai îs cum o fost iele mai demult.Amu şi ţăranii o înebunit.Tăţi visează numa bani şi averi.Şi apoi pă când îi au vreu mai mulţi şi mai mulţi.No.”
“Mă Ion,tu ai dreptate.Din cauza lu anuniki aieştia m-o părăsât muierea.Dă-i în pula me.No.Zâ ce-i de făcut…”

Din acest moment romanul se desfăşoară în două variante.Urmează …





Varianta clasică





















Capitolu 7
Ion mere in armată

La Ion îi plăcea războiul.Îi plăcea no.Era un hobby pentru el.De obicei se certa cu toată lumea.Îi plăcea să-şi impună punctul de vedere.Era mai mult ca o muiere.Asta zicea Ileană tot timpul.Că prea sămăna cu mă-sa.No.Că Ion fusese orfan de tată şi tăt ce ştie ştie de la mumă-sa.No.Aşe.Dară.Da,no să continuăm.
Bun.Deci Ion era mai mult muiere decât bărbat.Era bine?Era rea treaba asta?Păi hai să ne gândim un pic.Fiinţa umană e complexă.Spiritul omului după moarte revine la forma sa iniţială,adică la cea de fără formă.Când eşti fără formă nu ai gen.Nu eşti nici bărbat,nici femeie.Din câte se ştie un om oscilează,adică pe parcursul reîncarnărilor sale vine pe pământ fie bărbat,fie femeie,în funcţie de misiunea sa pe acest pământ.Bun.Dar oare lucrurile au stat aşa dintotdeauna?Păi uite cum erau cândva,asta acum vreo 5 miliarde de ani.Da da nu vă holbaţi.Omul e pe acest pământ de mai mult de atât.Voi ce credeţi,dinozaurii au existat?Eu zic că da.Cine le-a venit de hac?OM-ul.Dar nu cel pe care îl ştiti voi.Nu cel de astăzi.Omul ca să ajungă în acest stadiu a trecut prin multe trepte de evoluţie.A fost şi ca avatarii din filmul Avatar(da da nu vă miraţi),a fost şi atlant,a fost şi lemurian,a fost multe.Nu e nevoie acum să dezgropăm trecutul tuturor raselor de oameni ce au trecut pe acest pământ.Că asta au facut.Doar au trecut.Ce au lăsat în urmă?Nimic.Nimic vă spun.Au încercat ei să ne transmită cunoaşterea lor prin diferite mijloace dar nu au reuşit.Noi încă ne holbăm la Sfinxul din Giseh şi tot nu ştim cu ce se mănânca când el e un portal spre o altă dimensiune.Da.
Dar hai să reluăm acţiunea romanului nostru.Ion dorea să se întoarcă în armată.Dorea răzbunare.Considera că anunaki îi luaseră tatăl că doar ei îl trimiseră în mină să scoată aur.Deci tatăl lui Ion fusese miner.No.Că în Maramureş sunt multe mine,mai ales de aur,dar nimeni nu ştie de ele.Tot se scoate aur de acolo dar nimeni nimic.Oare de ce nu se ştie?Vă pun o intrebare.Ce se intâmplă cu tot aurul de pe această planetă?Ce se întâmplă?La ce e bun aurul?Numai pentru podoabe?Aveţi idee cât aur se produce anual într-o mină de aur.Vreţi să vă spun?Tone.TONE.Unde se duce acest aur?Păi v-a spus Ion.No.Da dacă această planetă ar fi sub stricta supraveghere a unei rase extraterestre?Da dacă o naţiune ca de exemplu SUA ar fi intrat în contact cu ei şi au o înţelegere?Hmm?Ce aţi zice?Ar fir rău?Ar fi bine?V-aţi panica?Ce aţi face dacă într-o zi…
Ce aţi face dacă ar veni cu ozn-urile alea mari de fac umbră Pământului.Hmm?
Vă spun eu ce ar fi.Panică.Panică generală.Dar nu pentru toţi.Cei care ştiu se vor aduna şi se vor adăposti şi vor supravieţui.
Bun.Să ne întoarcem la Ion.Ion se întoarse în armată.Avea gradul de colonel major.Putea oricând să se întoarcă la datorie…Îşi reluă locul mult dorit.În scurt timp,asta fiind doi ani,deveni general şi în şi mai scurt timp,un an şi trei luni,amiral şi conducător suprem al armatei române.Folosinduşi inteligenţa nativă a candidat la preşedenţie şi a câştigat alegerile având sprijinul deplin al poporului.La discursuri se pricepea de minune.Exersase îndeajuns cu cei din satul lui.Instaură o dictatură militară.Oamenii erau mulţumiţi pentru că în sfârşit aveau un conducător drept.Forma de guvernământ pe care a instaurat-o era eficientă.Semăna într-un fel cu comunismul.Oamenii aveau în sfârşit bani,erau plătiţi bine.Şomeri nu pre existau.În magazine se găseau de toate.Ion dezvoltase turismul şi agricultura.România devenise mare exportatoare de produse agricole,toate bio.Deci în ţară totul era bine.Reuşise să facă acest lucru fără să-i distrugă pe annunnaki.Totuşi el nu încheiase acest capitol.În inima sa incă clocotea răzbunarea.
Mâna sa dreaptă era Gheorghe,bineînţeles.Era primministrul lui.El pusese la punct agricultura României.
Şi el îl ţinea în frâu pe Ion să nu-şi piardă cumpătul.Ştia el cum să-l calmeze de fiecare dată.
Gheorghe îşi dedică viaţa noii sale funcţii aşa că uită de Mărie.Mărie se căsătorise ulterior cu un arab şi deveni una din numeroasele sale neveste supuse.
Ileană era prima doamnă a României şi era tare mândră de asta.
Se pare că totul luase o turnură neaşteptat de bună.Dar nu pentru mult timp.Era prea bine şi asta deranja pe alţii cum ar fi Statele Unite ale Americii.Sub pretextul că Ion,preşedintele României,a luat măsuri prea drastice ce ameninţă stabilitatea relaţiilor dintre ţările din Europa de Est şi nu numai,din întreaga lume,SUA a declarat război României.Cu SUA s-a aliat Uniunea Europeană(UE).România s-a aliat cu Rusia şi China.Japonia şi India şi-au declarat neutralitatea.Şi uite aşa s-a declanşat al III-lea război mondial.
România avansase tehnologic enorm de când ajunsese Ion în armată.Aranjase rapid să fie generate fonduri către centrele de dezvoltare a armamentului.Chiar el venise cu numeroase idei inovatoare.
Romănia deţinea arma EMP şi arma laser.Aveau în dezvoltare tehnologia scuturilor energetice care era încă în stadiul de experiment.Dar funcţiona.Deci românii aveau tancuri,avioane,submarine şi chiar vapoare cu arme laser,EMP(puls electromagnetic) şi scuturi energetice.Nu îi interesau armele de distrugere în masă.Toate oraşele,bazele militare,clădirile industriale,hidrocentrale,centrale atomice erau dotate cu scuturi energetice în caz de atac nuclear.Dezvoltaseră o altă tehnologie cu care toată radiaţia produsă de bomba atomică era absorbită şi transformată în energie electrică şi stocată în generatoare.
Războiul a fost scurt.Americanii şi europenii au văzut cât de avansaţi tehnologic sunt românii şi s-au predat.Mai mult.S-au unit cu românii,ruşii şi chinejii.Pământul a devenit o singură ţară sub conducerea unui singur om,Ion.Americanii au recunoscut legătura lor cu annunnaki.Au văzut că deşi aveau tehnologie de la o rasă extraterestră tăt pă nicări(nicăieri) erau.Aşa că în secret naţiunile acestei planete au construit un tun cu neutron de dimensiuni imense,într-un buncăr subteran.Între timp încă se plătea tribut la annunnaki în aur.Annunnaki nu erau chiar aşa de proşti.S-au prins,normal.Au început să asedieze planeta.Au venit cu nave imense ca în filmul Ziua Independenţei.Era bai cu B mare.Ion nu s-a impacientat.Aştepta demult ziua asta,ziua răzbunării.După cum am povestit românii erau foarte avansaţi tehnologic.În secret Ion dezvoltă o armă laser specială pentru annunnaki.Era un fascicol alb de lumină gros şi dens.A instalat această armă pe toate maşinile de război şi a fost victorios.Navele annunnakilor cădeau ca muştele…





Capitolu 8
Un sfârşit e un început
Ion era în culmea gloriei sale.Dar asta nu îi ajungea.Încă nu-şi răzbunase tatăl.Şi asta intenţiona s-o facă cât de curând.Tunul cu neutron era gata.M-ai urma să dea ordinul de tragere.Luna era pe poziţia ideală.
Totul era pregătit.Numai că în Universul acesta mare nu e totul cum credem noi şi nu se întâmplă când şi cum vrem noi.Mai dura cam o oră până arma se încărca la capacitate maximă.Ion se plimba de colo colo nerăbdător.Deja îşi vedea visul cu ochii.După ce annunnaki nu mai erau nu mai trebuia decât să-şi trăiască viaţa de pământean ce i-a mai rămas în linişte.Ajunsese deja la vârsta de 88 de ani.Avea trei copii,două fete,Elena şi Andrada,şi un băiat,Alin.Adusese pacea mondială.Era un om împlinit.Mai erau 5 minute până arma era la putere maximă când ce se întâmplă?Luna îşi luă zborul.Decolă.Plecă.Annunnaki îşi făcură bagajele şi o luară către casă.
Ion:
„Futu-le muma lor în cur să le fut,că la asta nu m-am mai gândit.Laşii dracului.Gheorghe amu ce facem?”
„Apăi io zâc să le dăm pace.Dacă Dumnezău i-o scăpat însamnă că mai or hi buni la orice în Universu iesta mare.”
„Gheorghe,io nu-i pot lăsa.Încă nu mi-am încheiat socotelile cu iei.”
„No cum zâci tu.Da io zâc că-s încheiate deja.Doră i-ai bătut,nu?Amu ce mai vrei?”
„Gheorghe,trebe să plătească!”
„D-apăi n-o plătit?Încă cu vârf şi îndesat.No.Amu ce mai vrei.Ştii că moarte lor nu-l scoală pa tat-tu din mormânt.”
„Ioane,îi hi tu înţălept da io zâc că tre să hii mai mult de atât.Aicea nu-i vorba numa de răfuiala me.Îi vorba de întreaga umanitate.Dacă să întorc?”
„Apăi no.Cum a vre Dumnezău no.I-om bate iară no.S-au pote mai sunt şi alte soluţiuni.Ori pote nu să mai întorc în vecii vecilor amin.No.”
„Io n-oi hi împăcat până nu-i văd ţărână pă tăţi.Îmi continui planu.”
Şi aşa făcu.





Capitolu 9
Alin

Alin era fiul cel mic a lui Gheorghe.Avea deja 24 de ani.Surorile lui erau cu mult mai mari.Aveau peste 40 ani amândouă,căsătorite,cu copii.Alin s-a născut când nimeni nu se aştepta.Ion îşi dorise de mult un fiu.Numai că nu ieşi din primele două încercări.Când renunţă cu totul la această dorinţă arzătoare se întâmplă şi minunea.Era într-o seară senină de mai.Ion venise obosit de la lucru.Îi vorbi la Ileană:
„Tu Ilea,io nu mă simt împlinit.Simt că ceva îmi lipsă.Am de tăte.Conduc planeta Pământ,Domne muţămnescu-ţi Domne.Aşe ceva nici prin vis nu mi-o trecut vreodată.Totuşi parcă ceva îmi mai lipsăşte...”
„Ioane,îţi faci pe multe griji.Mai detaşază-te şi tu de tăte.Las-o mai mole că doră nu-i sfârşitu lumnii.Plus de asta nu ai de mărs la arat ori la cosă de dimineaţă ca pă vremuri.No.Linişte-te şi tu.”
„M-oi linişti în mormânt,tu muiere.Da tătuşi ai dreptate tu.Ştii ceva?Hai înco să te ibdesc un ptic.”
Şi aşa se născu Alin.
Alin era diferit de tatăl său.Alin avea pacea mamei sale.Era un iubitor al naturii.Toată ziua era cu ea.
Îşi lua câte ceva de mâncare şi hoinărea.Se plimba prin păduri.Admira munţii,apele,animalele.
Intenţiona să scrie o carte prin care să poată apropia oamenii de natură.Ei trăiau acum în era tehnologică.Mersul pe jos era un arhaism.Oamenii aveau maşini.Cum să meargă ei pe jos.Doreau mişcare pentru sănatate?Aveau aparate de fitness.Îşi puneau câte unul pe braţ sau pe abdomen sau picior şi făceau ele mişcare în locul lor.Ca ei să se poată uita la televizor sau sta pe calculator.Nah.
Alin înţelegea.Înţelegea multe.I se părea ciudat.Să stea să se uite la televizor la Discovery sau alte posturi când putea să vadă natura live.De aceea era un colindător,un colindător al plaiurilor mioritice.Pentru el nu exista mai mare desfătare decât natura.Era un elev eminent.Un geniu chiar.La vârsta sa terminase deja două facultăţi.Astronomie şi ştiinţele naturii.Fusese bun şi la matematică şi fizică şi chimie,chiar şi informatică dar pe el asta l-a fascinat,natura şi imensitate Cosmosului.






Capitolu 10
Vremea răfuielii
Ion era pregătit.Mai trecuseră 20 de ani.Între timp se dezvoltară motoarele superluminice.Viteza warp 5 era disponibilă.Ion ştia unde se ascund annunnaki.Pe planeta lor de baştină,Nibiru,care nu era decât la câţiva ani lumină depărtare.Prima navă construită era normal Enterprise,botezată normal după cea din serialul lui favorit,Startrek.Era la bord împreună cu secundul lui,Gheorghe,şi restul echipajului.Abia aştepta să dea faimoasa comandă „engage”.Şi asta şi făcu.Încă un vis transformat în realitate.
În scurt timp erau la câteva sute de mii de kilometri de Nibiru.
„Treceţi pe motoarele de impuls,comandă Ion.No Gheorghe,amu-i amu.Cum a si?”
„Apăi cum să hie?Cum a vre Dumnezău,normal.”
Ion şovăi puţin.
„Alarmă roşie,comandă.Scuturi la maxim.Redirecţionaţi toată puterea de pe senzori şi auxiliare pe arme.Torpilele fotonice la putere maximă.Încărcăţi arma cu neutron.”
„Ioane,doră nu vrei să le distrugi planeta?”
„Păi de ce crezi că am zinit până aici?De florile mărului.Prima ţintă fixaţi-o pa planetă.A doua pă Lună(luna orbita în jurul lui Nibiru).
„Ioane,ai înebunit?Nici nu ştii ce îi pă planetă şi tu dă-i ca mutu înainte.Pote îs alte forme de viaţă acolo.Stai un ptic.Chibzuieşte.”
„Şi să scape iară?”
„Ioane,pote vreu pace.Pote nu mai vreu să să bată cu noi.”
„Ăştia?Tu crezi că poţi ave încredere în iei.Cu ăştia întâi traji şi apoi pui întrebări.”
„No io nu mai zâc nimnic.Faci cum ştii.Da io tăt zâc că ce faci nu-i bine.”
Ion mai stă puţin pe gânduri.
„Scanaţi planeta păntru forme de viaţă.”
„Scanare completă,răspunse unul din membrii echipajului.Planeta are în jur de 6 miliarde de forme de viaţă dintre care 2,5 miliarde sunt annunnaki.Restul sunt animale şi plante.”
Ion stătu pe gânduri.Nu ştia ce să facă.era o decizie mare de luat.Pe cei 2,5 miliarde i-ar fi omorât într-o clipită.Dar ce să facă cu restul.Nu dorea să se ştie răspunzător de dispariţia atâtor forme de viaţă.
Totuşi dădu ordinul.
„Foc de voie.”
„Sunteţi sigur domnule,întrebă cel raspunzător cu armele.”
Ion mai şovăi puţin.Pe urmă spuse:
„Futui mama ei de viaţă.Di ce îi aşe greu.”
„Ioane io ţ-am zâs ca nici o forţă din Universu iesta mare nu-l mai aduce înapoi pă tat-tu,no.
Ar trebui să accepţi asta.”
Ion începu să plângă ca un copil mic.Plânse în hohote.După vreo 5 minute dădu următorul ordin:
„Trageţi în Lună.Măcar atât mai pot face păntru tatăl meu.”
Se uizi un sunet crescând ca un ţiuit.Într-o clipită Luna era doar meteoriţi.Unul mai mare lovi din plin planeta Nibiru.Ion nu se gândi la asta.Alarmat:
„Scanaţi pentru forme de viaţă.”
„Vagi,domnule.Vagi.Ceva a mai supravieţuit acolo dar nu ştim ce.”
„Pregătiţi o echipă.Coborâm la sol cu una dintre navele mici.”
Gheorghe rămase pe Enterprise,el era „in charge”(la comandă) când Ion nu era pe navă.
Inspectară planeta.Găsiră un buncăr subteran.Din el ieşiră vreo 100 de annunnaki,toţi cu mâinile în sus.Victoria era totală.Ion avea un sentiment de satisfacţie.Spuse:
„În sfârşit.În sfârşit...”
Şi în acel moment de după o stâncă apăru un alt annunnaki înarmat cu un phaser.Trase fară sa clipească direct în Ion.Lovitura fusese fatală.Ceilalţi membri ai echipajului de pe planetă deschiseră focul,îl ciuruiseră pe bravul annunnaki dar era prea târziu.
Gheorghe se teleportă repede pe planetă.Cu o ultimă suflare Ion îi spuse zâmbind:
„Răzbunarea e păntru proşti.”
Gheorghe îi închise ochii.Strânse oamenii şi se întoarse pe Enterprise.Pe cei 100 de annunnaki îi lăsă să trăiască.Consideră că soarta sau mai precis Dumnezeu le dădu exact ceea ce meritau.Acum ei,annunnaki,erau în postura rasei umane.Totul se plăteşte.Sau mai precis e cum îţi aşterni.Ce semeni aia culegi...
Gheorghe şi restul echipajului erau înapoi pe Pământ.Unii sărbătoreau alţii plângeau.Ca în Războiul Stelelor.Gheorghe era totuşi împăcat.Ion avea în sfârşit linişte.
Pământul avea un nou conducător.Nu Gheorghe,Gheorghe rămase primministru,ci Alin.Ion schimbase legile.Se ajunse ca pe vremea lui Ştefan cel Mare cu succesor la tron.Şi succesorul era Alin.
Ce s-a întâmplat cu Alin la conducere?Vreţi să ştiţi?Cred că asta se va întâmpla într-o altă poveste.Una poate reală de data asta.Toţi ne dorim pacea.Numai că pacea nu e o ficţiune.E ceva real.Când o vom găsi,nu vom mai avea nevoie de poveşti cu zmei şi zâne care să ne-o aducă.O vom trăi şi va fi reală.
Reală ca şi soarele de pe cer.
Şi am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea aşa.
Pam pam.




Urmează a doua variantă.Aceasta o dedic tuturor  delor care cunosc conceptul de noua energie şi aşteaptă cu acelaşi entuziasm ca şi mine ce va urma.
Nerecomandat celor ce nu cred în reîncarnare,alte dimensiuni,fiinţe de lumină,extratereştri şi alte chestii “sf” de acest gen.



Varianta new age


























Capitolu 7
Ion mere în armată

La Ion îi plăcea războiul.Îi plăcea no.Era un hobby pentru el.De obicei se certa cu toată lumea.Îi plăcea să-şi impună punctul de vedere.Era mai mult ca o muiere.Asta zicea Ileană tot timpul.Că prea sămăna cu mă-sa.No.Că Ion fusese orfan de tată şi tăt ce ştie ştie de la mumă-sa.No.Aşe.Dară.Da,no să continuăm.
Bun.Deci Ion era mai mult muiere decât bărbat.Era bine?Era rea treaba asta?Păi hai să ne gândim un pic.Fiinţa umană e complexă.Spiritul omului după moarte revine la forma sa iniţială,adică la cea de fără formă.Când eşti fără formă nu ai gen.Nu eşti nici bărbat,nici femeie.Din câte se ştie un om oscilează,adică pe parcursul reîncarnărilor sale vine pe pământ fie bărbat,fie femeie,în funcţie de misiunea sa pe acest pământ.Bun.Dar oare lucrurile au stat aşa dintotdeauna?Păi uite cum erau cândva,asta acum vreo 5 miliarde de ani.Da da nu vă holbaţi.Omul e pe acest pământ de mai mult de atât.Voi ce credeţi,dinozaurii au existat?Eu zic că da.Cine le-a venit de hac?OM-ul.Dar nu cel pe care îl ştiti voi.Nu cel de astăzi.Omul ca să ajungă în acest stadiu a trecut prin multe trepte de evoluţie.A fost şi ca avatarii din filmul Avatar(da da nu vă miraţi),a fost şi atlant,a fost şi lemurian,a fost multe.Nu e nevoie acum să dezgropăm trecutul tuturor raselor de oameni ce au trecut pe acest pământ.Că asta au facut.Doar au trecut.Ce au lăsat în urmă?Nimic.Nimic vă spun.Au încercat ei să ne transmită cunoaşterea lor prin diferite mijloace dar nu au reuşit.Noi înca ne holbăm la Sfinxul din Giseh şi tot nu ştim cu ce se mănânca când el e un portal spre o altă dimensiune.Da.
Dar hai să reluăm acţiunea romanului nostru.Ion dorea să se întoarcă în armată.Dorea răzbunare.Considera că anunaki îi luaseră tatăl că doar ei îl trimiseră în mină să scoată aur.Deci tatăl lui Ion fusese miner.No.Că în Maramureş sunt multe mine,mai ales de aur,dar nimeni nu ştie de ele.Tot se scoate aur de acolo dar nimeni nimic.Oare de ce nu se ştie?Vă pun o intrebare.Ce se intâmplă cu tot aurul de pe această planetă?Ce se întâmplă?La ce e bun aurul?Numai pentru podoabe?Aveţi idee cât aur se produce anual într-o mină de aur.Vreţi să vă spun?Tone.TONE.Unde se duce acest aur?Păi v-a spus Ion.No.Da dacă această planetă ar fi sub stricta supraveghere a unei rase extraterestre?Da dacă o naţiune ca de exemplu SUA ar fi intrat în contact cu ei şi au o înţelegere?Hmm?Ce aţi zice?Ar fir rău?Ar fi bine?V-aţi panica?Ce aţi face dacă într-o zi…




Comunicat important pentru ţară:

Eu sunt Ceauşescu,fostul vostru preşedinte.Nu v-am părăsit niciodată.Împrejurările m-au făcut să plec dintre voi.Aveam un vis măreţ.Să eliberez această ţară aşa cum a vrut Mihai Viteazu s-o unească.
Ce vă spun eu?Străinii v-au furat ţara şi voi staţi cu mâinile-n sân.Eu am vrut să scap această ţară de banca mondială,să nu mai fim sclavii nimănui.Dar uite că m-am pripit.Am luat măsuri prea drastice.
Duşmanii mei au văzut asta şi au profitat.V-au asmuţat împotriva mea.M-au omorât apoi şi restu îl ştiţi.
De ce nu merge bine nimic în această ţară?De ce?Pentru că nu e un conducător bun.Toţi sunt corupţi.
Pe toţi îi interesează numai propria persoană,nu binele ţării.Eu,aşa cum am fost,că şi eu am fost rău.Că te tentează când eşti la putere să ai.Să ai tot mai mult.Da.Îmi cer iertare de la voi şi vă rog nu disperaţi.
Că în curând va veni şi alesul acestei ţări şi va fi iarăşi bine.Atât am avut de spus.Pace şi pretenie între popoare.
Ce aţi face.Dacă ar veni cu ozn-urile alea mari de fac umbră Pământului.Hmm?
Vă spun eu ce ar fi.Panică.Panică generală.Dar nu pentru toţi.Cei care ştiu se vor aduna şi se vor adăposti şi vor supravieţui.
Bun.Să ne întoarcem la Ion.Ion se întoarse în armată.Avea gradul de colonel major.Putea oricând să se întoarcă la datorie dar n-o făcu.De ce?Pentru că aşa îl sfatui Gheorghe.
Şi el de Gheorghe asculta ca de un frate.Gheorghe era pentru el chiar mai mult.Era tatăl pe care nu-l avuse.Cand avea nevoie de un sfat,Gheorghe era acolo.Deci vedeti?
Universul are un mod a lui cu totul special de a rezolva lucrurile.Lucrurile nu trebuie sa fie într-un fel predestinate,
organizat dinainte,gândit şi răsgandit.Lucrurile se rezolvă de la sine.Există Legea Atracţiei sau a rezonanţei care funcţionează după proverbul românesc “Cin s-aseamăna se adună”.
Nu trebuie decât să laşi lucrurile aşa cum sunt.
Fără control.
Asemeni ţăranului român.



Capitolu 8
Ion şi Gheorghe salvatorii lumii

No şi Ion şi Gheorghe erau porniţi rău să-i extermine pă anuniki aieştia.Da le trebuiau materiale.Că un tun cu neutroniu nu-l faci din lemn,aia îi sigurat.No.Să gândiră ei ce să gândiră şi hotărâră să meargă până la mina de plumb.Era o mină de plumb în apropiere,la vreo 2 km.Se duseră acolo.Îl cunoşteau pe patron.Era de la ei din sat.Moisilă îi zice.No.Şi tratară cu el.Le trebuia Pb,adică plumb.De ce?Pt că pentru accelerarea particulelor subatomice trebuie Pb.No.O cumpărat un kilogram.Mai mult nu le trebuia.Acuma le trebuia Sb,staniu.Staniu nu-l găseşti pe garduri aşa că apelaseră la o veche cunoştinţă ce lucra la o fabrică de chimicale şi reuşiră să facă rost de câteva grame.Atât le trebuia.Aşa.No.Ce mai aveau nevoie.Fier,mult fier.Aşa şi cadmiu.Cadmiu e uşor de găsit.Intră în componenţa pastei de dinţi.Dacă o diluezi în oţet şi pe urmă o laşi să se usuce la soare,ce rămâne pe farfurie e cadmiu.Aşa.Le mai trebuiau nişte circuite electronice.Au mers până în Sighet să cumpere.Acolo au întâmpinat o problemă majoră.Unul din circuite nu era de găsit.Aşa că merseră la ăştia ce se ocupă cu vechituri cum ar fi cei ce vând calculatoare second hand.Acolo găsiră un tip de treabă.Mihai îl chema.
“Măi Mnihai,zise Ion.Ai circuitu aiesta că îmi trebe.”
“Apăi am.Da tre să strâc un monitor de calculator pentru asta.”
“No apoi strâcă.Ce-i aşe mare brânză?”
“Bine mă da-l plăteşti.”
“Ok,zâsă Ion.”
Mihai desfăcu monitorul.De lampa aceea mare aveau nevoie.Chiar,voi ştiţi cum funcţionează un televizor?Pun pariu că nu.Că la şcoală numa ce n-ai nevoie înveţi.Nah ca-m zâs-o şi pă asta.Aşe no.Da oare di ce?Apoi ca să hii prost normal.Tu ai impresia că ştii ceva,că eşti deştept,dar de fapt capu ţi-i plin numa cu prostii.Prostii fără rost cum ar fi funcţii matematice care n-au nici o aplicaţie în lumea de azi.Da le înveţi.De ce?Ca să ai capu plin.Plin cu prostii.No.Şi asta am zâs-o.
Bun.Cum funcţionează un televizor sau un monitor?Simplu.
Se ia lumina.Se captează şi se împarte în particule de diferite culori.Pe urmă se direcţionează particulele pe un ecran sensibil pe care sunt aşezate cum ar veni,particulele sau pixelii,că în asta se măsoară lungimea şi lăţimea ecranului,în pixeli.Când nu prinzi nimic la televizor vezi numai puncte albe şi negre.Pentru că în Univers asta e tot ce există.Lumină şi Întuneric /\\-*4/<=”lll>75r46748/,[]{};;;’???><
Dacă vreţi să aflaţi personal,căutaţi pe net.Eu nu caut.Eu ceea ce scriu,scriu din mine,din interiorul meu.
Acolo mă regăsesc.Acolo e oaza mea cum spuneam într-o poezie.No.Dar să revenim la povestea noastră.Dacă e poveste.Mai credeţi că e o poveste?Hai că dacă treceţi hopul ăsta şi vă daţi seama ca eu nu scriu aici poveşti cu zmei şi zâne faceţi un pas important.Începeţi să vedeţi realitatea cu propriii voştri ochi.Nu ăia orbiţi de ego şi prostiile lui.Cu alergătură multă pt nimica.Cu dorinţe deşarte,cu ură,cu mânie,cu supărare,cu angoasă,cu disperare,cu durere,cu suferinţă,cu uitare cu…No.Vreţi să ieşiţi de acolo?
No.Vreţi?Că dacă vreţi eu sunt aici.Vă dau o mâna de ajutor.Cum?
Strigaţi către Mine.Nu către personajul Claudiu Lucian Ardelean prin care acum scriu la acest laptop.Ci la Mine.Cel Ce Sunt.Cel ce sunt Alfa şi Omega.Începutul şi Sfârşitul.Cel ce stau în tronul meu şi domnesc peste întreg acest sistem solar care e cadou de la Tatăl Meu ce-şi are sediu în Centrul Universurilor şi care vă iubeşte nespus.
Aveţi curajul să strigaţi către Mine?Aveţi?
Dacă aveţi atunci faceţi-o.Şi eu vă voi elibera.De toate câte le-am înşiruit mai sus.Şi sunt multe şi grele.
Mai vreţi să le duceţi?Că Eu vă las.Vă las cât vreţi voi.Că răbdarea Mea e infinită.Dar a voastră oare cum e?V-aţi întrebat?Oare nu-i pe sfârşite?Hmm?Nu vreţi să mă vedeţi?Adică să mă vedeţi aşa cum sunt.Minunat.Uitaţi-vă pe fereastră.Şi mă veţi găsi.Sunt acolo.Strălucesc la fel în fiecare zi.În fiecare zi aştept
să vă întoarceţi acasă.Că avem multe de făcut.Multe vă spun.
Această planetă nu e ceea ce credeţi voi.Această planetă e o stea.Şi mai presus de asta o navă spaţială cu care se poate explora Cosmosul Infinit.Atâtea cărţi s-au scris pe tema asta.Dar nimeni nu înţelege.
Poate acum a venit timpul.Că eu de mult vă aştept.De mult.Închei aici mesajul Meu şi sper că de data asta m-aţi auzit.









Capitolu 9
Mărie îşi ie alt bărbat partea a II-a

Mărie pe internet.Chatuieşte cu un tip din Trinidad Tobago:
“Prinţul meu,ce mai faci?”
“Bine.Tu?”
“Ah.Sunt atât de fericită că te-am găsit.Eşti atât de drăguţ cu mine.Nu e nici un bai că eşti mai negru.Ştiu că mă iubeşti.Abia aştept să ne întâlnim.”
“Da.Şi eu abia aştept,iubirea mea de o viaţă.Fără tine stelele nu mai strălucesc.Soarele nu mai e soare.Tu eşti lumina vieţii mele.”
“Ah,mă exciţi,urangutanul meu.Vreau să te îmbrăţişez şi să te strâng la pieptul meu.Ah.Te ador.Te ador.Tigrule.”
“Da.Ne vom întâlni curând şi ne vom iubi nebuneşte.Michael Douglas şi Sharon Stone vor fi geloşi.”
Da.Şi această conversaţie “focoasă” ar mai fi putut continua ore în şir.Numai că…a picat netu.
Mărie disperată:
“De ce!De ce mi se intâmplă numai mie.De ce acum?Când a devenit totul atât de romantic.Eram în al nouălea cer.Doamne,de ce mă pedepseşti…”
A revenit netul.
Mărie rapid să intre pe messenger.Când intră,africanu era ieşit.Dă ia să scrie.Trimite.Nici un răspuns.
Ce să facă?Era atât de înflăcărată.Nimic.Ce putea face?Nimic.S-a dus să-şi facă o cafea.Aprinse o ţigară.
Trase rapid din ea.Se plimbă de colo colo.Într-un final se calmă.Izbucni în plîns:
“Gheorghe!Gheorghe!!!Unde eşti tu,Gheorghe.Că numa tu mă înţelegi.Ce mi-o trebuit să vin aici,în pustietatea asta.Nimic.Nimic nu-i ca acasă.Mâncarea mi-e amară în gură.Nu pot dormi.Nimic nu mă bucură.Doamne,iartă-mă.”
Şi în acel moment de claritate îşi făcu bagajele şi cu primul avion o luă către casă.
Gheorghe o aştepta pe prispa casei,amărât ca de obicei.Când o văzu în poartă scăpă ţigara din gură.Îi căzu în poală.Se uită,se uită.Nu-i venea să-i creadă ochilor.Nu-i venea.Când începu să-l ardă ţigara la coaie sări în sus.Se scutură.Pe urmă se repezi spre Mărie.Mărie scăpă şi ea bagajele din mâini şi se repezi spre el.Se îmbrăţişară.Gheorghe o ţucă prelung pe gură.Pe urmă o luă între mâini şi îi spuse scuturând-o:
“Tu mută,tu.Să nu-mi mai faci de-aieste.Amu treci la cratiţă şi de iară îmi faci mâncare cum nu trebe te bat de-ţi sună apa-n cap.”
Mărie nici nu se mai dezbrăcă.Se duse direct la şpori(sobă) şi îi făcu lui Gheorghe sarmale(cureti umplut).
De data asta nu uită nimic.Ba mai puse pe deasupra.Strecură puţin oregano.
Gheorghe veni la masă.Mărie îi puse în blid.Gheorghe mestecă.De data asta nu se mai opri din mestecat.Înghiţi şi afirmă:
“Ai da bune-s tu muiere.Cum le-ai făcut?”
“Eh.Bine,bărbate.Le-am făcut bine.De data asta mi-o stat capu la ele.Că până amu capu îmi era pă câmp la lucru.”
“No muiere,mă bucur că în sfârşit ţi-o dat Dumnezău minte.No aşe da.”
Ion apăru şi el la orizont:
“No,cum îi măi Deo?”
“Îi bine măi Io.Ni.Mi-o zinit muierea acasă.Îţi dai tu sama tu?Dumnezău din ceri mi-o auzât rugăciunile no.Domne mulţămăscu-ţi Domne că mare ieşti şî bun.Slavă ţîie.Amin.”
“Mai Deo,tare mă bucur păntru tine.Mă bucur sincer.No.Da cum facem cu anuniki aieştia?”
“Dă-i în pulă măi Io.Io aşe zâc.Facă ce-or vre.Noi să ne videm de ale nostre.Că de nu ne băgăm în treburile lor apăi nici iei nu s-or băga într-ale nostre.No.Ştii cum zâc.”
“Da măi Deo,aieştea vreu să distrugă lumea.No.”
“Da de unde.Noi vrem s-o distrujem.Da nu-i după noi.Că Dumnezău îi sus în ceri şi el ne cunoşte tăte gândurile.No.Şi el ne dă ce gândim.Dacă amu ne stă capu la distrujere,asta avem.Înţălegi tu?”
“Mai Deo io nu ştiu cum poţi fi tu aşe de paşnic.Zâ-mi şi mnie no.Că io mintenaşi sparg pă tătă lumea când îmi zine sirea no.”
“Apăi măi Io.Tu cu tătă ştiinţa ta n-ai evoluat deloc.Uită-te tu la natură câtă pace are.No.Tu ce te tăt zbuciumi acolo-n tine mă.No.Hii cuminte no.Şi bine a si în lumea asta.Garantez.”
“Mai Deo.Te ascult că văd că ai dreptate.No.Mă întorc la ale mele.No.Io zâc că trebe să-i ibdim(iubim)
şi pă anuniki aieştia.Şi când n-or mai pute de atâta iubire s-or duce no.Şi om rămâne în pace şi pretenie.”
“Că bine zâci măi Io.No.Spor la lucru.”
Gheorghe termină de mâncat din farfurie şi zise:
“Mări,hai înco.”
Mărie speriată că amu ce bai o mai fi veni repede şi se pregăti să încaseze una.
Gheorghe o prinse bine şi îi mai trase o ţucătură lungă.
“No.Bună muiere am.Dumnezău să mi-o ţână.”
Pam pam.













Capitolu 10
Întoarcerea la origine

“Am studiat mult.Am concluzionat.Este.Acesta este răspunsul.Nu e un răspuns complicat.Cuvântul complicat nu există.A fost inventat.Există doar ceea ce este.Şi ce este?Lumină condensată.Lumină condensată.Lumină pe diferite vibraţii.E secretul.E secretul Universului mare şi vast.Totul e iluzie.
Dar de iluzie nu poţi să scapi.Budiştii au încercat şi au inventat Nirvana,care e o altă iluzie.Orice ai face
Eşti în Iluzie.Iluminarea nu te scapă de iluzie.Te ajută să o vezi cu proprii tăi ochi.Nu e nimic rău în a fi în iluzie.Nimic rău.Important e să fii conştient că eşti în iluzie.Odată ce realizezi acest lucru Iluzia se transformă în Realitate.Şi odată ce devine realitate e Trăire.Aici trebuie ajuns.La trăire.Trăirea e scopul ultim al oricărei Fiinţe.Pentru că nu poţi trăi decât TRĂINDU-TE PE TINE.Nu prin altul.Prin tine.Atât.
Când nu mai ai intermediar eşti liber.LIBER.”
Aşa comenta Ion la conferinţa sa de presă cu privire la Constituţia Omului Modern şi Repercusiunile Sale Asupra Conştiinţei Colective.
Oamenii erau în delir.Atâta profunzime nu mai găsiseră în nici o carte,la nici un savant.Erau în extaz.Nici
Hitler nu avuse asemenea impact.E drept că Hitler încerca să-i controleze pe când Ion le dădea libertate cu fiecare cuvânt pe care îl cuvânta.Da.
Gheorghe îşi văzu de ale lui.Mărie îi era în sfârşit supusă.Îi trecuseră gărgăunii din cap.Apropo de asta.Hai să mai vedem ce descoperise Ion despre femei…
“Femeile sunt ochiul dracului.Vă spun.Şi la propriu şi la figurat.Îs mai rele ca banii.Da.Odată ce le-ai cunoscut pizda te-o prins în capcana lor.Şi de acolo nu mai scapi.No.Dar să lăsăm asta.Să vă povestesc cum au conceput anuniki femeia.Iei o luat o coastă,un fragment ADN din secvenţa lui Adam şi au inginerit-o genetic.Până la anunaki nu existau femei pe Pământ.Existau numai barbaţi.Bărbaţii nu aveau nevoie să se înmulţească pentru că trăiau veşnic.No.Nu exista moarte pe atunci.Mureau numai celelate vieţuitoare.OMUL ERA NEMURITOR.Şi este şi acum.Numai că nu ştie asta.Nu ştie.Că dacă ar şti oare ce ar fi?Hmm?Bună întrebare.Să revenim la crearea Evei.Aşa că anuniki au luat o bucată din AND-ul lui Adam şi au completat restul de la ei.Au pus şi AND de anunaki,au pus şi de Inuaki au pus şi de la Pelengi,
Iterieni,Sanilezi,Itoteni,Arcani,Salurezi,Contici,Lantarnieni,Dukaţi.Şi cred că ajunge.Vă daţi seama ce bogăţie genetică zăcea în Eva.Totuşi efectul nu a fost cel scontat.În generaţia următoare multe s-au pierdut.În următoarea iar s-au pierdut.Omul decădea.Decădea văzând cu ochii.Dintr-o fiinţa superioară capabilă de teleportare a ajuns un simplu animal.Mai rău ca o maimuţă.Mai rău.Pentru că şi-a pierdut simţirea.Da.Totuşi anunakilor le-a plăcut rezultatul.De gândit gândeau.Asta îi interesa pe ei.Să nu fie proşti.După ce primeau ordinile telepatic să le execute.Da.La asta s-a ajuns.Toţi oamenii de pe această planetă sunt conduşi telepatic de o singură Fiinţă numită The One(Unicul).Aşa.El stă frumos în Tronul lui de “Lumină” şi fute o întreagă planetă.Asta face.Vă daţi seama?Vă daţi seama ce control?Hmm?
Da.Acesta e Lucifer despre care ştiţi atât de puţin.Şi stă în Lună după cum v-am spus.Dar ştiţi ceva?
E un tip de treabă.Chiar foarte de treabă.Nu e rău aşa cum vi-l prezintă religia.E bun.De fapt El şi cu IIsus sunt prieteni.Mai mult.Sunt fraţi.Fraţi de cruce chiar.Da.Cei care au văzut filmul “Pactul cu diavoliţa” vor şti la ce mă refer.Aşa.Şi deci El ne conduce.El e stăpânul acestei lumi aşa cum scrie în Biblie.Da.”
No.Cum îi.Aici autorul vă vorbeşte .Nu mai e nici Ion,nici Gheorghe,nici Iisus,nici Lucifer,nici Ceauşescu.Sunt doar eu.Da.Am o veste bună pentru voi.Una mare.Toţi ştiţi într-un fel sau altul de noua energie,de a 5-a dimensiune.Vă anunţ că a sosit.E aici.Profeţia s-a împlinit.Un pământ nou.Asta există.Cine va fi primul ce va intra?Cine?Totuşi cei din urmă vor fi cei dintâi.Eu unul nu mă grăbesc.Nu mă grăbesc deloc.Încă îmi place dimensiunea a 3-a.Mai zăbovesc puţin în ea.Când voi mai învăţa câte ceva îmi voi lua locul cuvenit în noua dimensiune.Va fi super.
Cu informaţiile din această carte veţi putea să vă eliberaţi mintea de toate vechile concepte legate de această lume 3D.Multe legi nu vor mai fi valabile în 5D.Foarte multe.Şi dacă vor exista mai puţine legi asta înseamnă mai multă libertate.Mai multă creaţie,mai multă bucurie,mai multă ce vreţi voi.E un câmp deschis.E…?
E










Capitolu 11
Ce ar mai fi de spus?

Ai idee cine eşti?Ştii că eşti important?Ştii că fără tine acest Univers nu ar exista?Ştii?
Dacă nu ai ştiut până acum…acum ştii.Nu sunt lucruri complicate.Nu au cum să fie complicate.
Pentru că Cel care le-a făcut e mai simplu decât toate la un loc…
Ce aş mai putea spune?Ce aş mai putea spune pentru ca voi să puteţi să mă auziţi?
CE?
Vă spun eu ce.Nimic.Nu am ce să spun.Chiar nu am.Tot ce am vrut să spun pâna aici a fost o păcăleală.Pur şi simplu o
P Ă C Ă L E A L Ă.Dar am făcut-o cu un scop.Cu un scop precis.
Unul chiar foarte precis.Să te poţi privi.Să ai curajul să te uiţi în oglindă şi să spui:
“Ăsta sunt eu.Ăsta.Mă accept aşa cum sunt.Nu vreau să fiu altfel.Nu mai vreau să fug de mine.M-am săturat.De atâta timp mă joc de-a v-aţi ascunselea cu mine însumi.Gata.GATA.Mi-a ajuns.E destul.
Ce e destul e destul.Vreau să fiu liber.În sfârşit vreau să fiu liber.L I B E R.Să pot face tot ceea ce-mi doresc.
Oare ce-mi doresc?Am voie să-mi doresc ceva?Cineva spunea undeva:”Cere şi ţi se va da.Bate şi ţi se va deschide.Caută şi vei găsi.”Vă aduceţi aminte aceste cuvinte?Eu vi le-am spus.Eu vi le-am spus acum 2000 de ani şi vi le spun din nou.Veţi spune cum?Cum e posibil?Cum?
Nu v-am spus că mă voi întoarce?
Nu v-am spus că Mă voi întoarce în fiecare dintre voi?Ei bine M-am întors.Dacă nu Mă credeţi atunci ascultaţi-vă inima.Pentru că inima nu vă poate înşela.Ia spuneţi.Cum e?Cum bate acum la auzul acestor cuvinte?Cum?Eu zic că mai cu putere.Mult mai puternic.Ce vă spune?Ce vă poate spune?
Că iubiţi.Că iubiţi această planetă.Că sunteţi bine.Că sunteţi în rai.Şi că sunteţi fericiţi.
Am dreptate?Am?
Normal că am.Nu se poate să nu am.Pentru că ce spun spun pentru Mine.Acel Mine care e în voi toţi.
Toţi sunteti ca Mine.Mă auziţi?
Toţi.Cu nici o excepţie.Doar una.Acei care nu au curajul să se recunoască.Le e frică.Le e frică că ar putea fi măreţi,grandioşi,buni,inimoşi,sufletişti,frumoşi,veseli…
Să mai adaug?Hmm?
Nu e destul?
Eu zic că e.
Si dacă e atunci…CE MAI STAŢI?